Decizia nr. 334/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 și art. 86^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanța Secția penală și de Florin Lăzărescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecătoriei Vaslui.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Se prezintă, pentru autorul excepției Shyti Blenis, doamna Ledia Mușat, traducător autorizat de limba albaneză.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 87D/2008 și nr. 16.003D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 87D/2008 la Dosarul nr. 1.603D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 octombrie 2007 și 15 ianuarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) și nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006), Tribunalul Constanța Secția penală și Judecătoria Vaslui au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 și art. 86^2 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Shyti Blenis și Florin Lăzărescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 52 referitoare la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 referitoare la Instanțele judecătorești, precum și ale art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la drepturile pe care le are orice acuzat, și ale art. 14 pct. 3 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, referitoare la garanțiile pe care le are orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni. Astfel, dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte, acestea nu permit instanței de judecată să procedeze la verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate, iar pe de altă parte, există riscul ca, în cazul martorilor cu identitate protejată, aceeași persoană să fie audiată sub o dublă calitate, aceea de martor și inculpat, fără ca acest aspect să fie cunoscut de către instanță și părți.

De asemenea, atât timp cât martorul a fost audiat de către organele de urmărire penală în absența inculpatului sau apărătorului acestuia, declarația dată are un caracter subiectiv și în același timp se încalcă dreptul la apărare, întrucât nu există posibilitatea formulării de întrebări astfel încât cauza să fie lămurită sub toate aspectele.

Nu în ultimul rând, se încalcă și principiul egalității în fața legii, întrucât numai organul de urmărire penală are posibilitatea de a verifica sinceritatea martorului sau de a dispune cercetarea acestuia pentru mărturie mincinoasă, în timp ce liberul acces la justiție al inculpatului este blocat, deoarece nu cunoaște identitatea martorului și nu poate formula plângere penală.

În sfârșit, prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 53 și ale art. 126 alin. (1), deoarece aduc atingere dreptului la un proces echitabil, fără a se constitui în restrângeri necesare și proporționale într-o societate democratică.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, opinie în susținerea căreia face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Judecătoria Vaslui opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului constituțional la apărare, ele aplicându-se în situații obiective excepționale în care martorul audiat în faza de urmărire penală nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în fața instanței de judecată. De altfel, în cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, iar dacă martorul nu a fost audiat în prezența sa, avocatul are dreptul să solicite reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli specifice privind ascultarea martorilor în procesul penal nu aduce atingere egalității în drepturi, principiul invocat nefiind sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la situații juridice egale se impune tratament juridic egal, la situații diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit.

De asemenea, scopul protecției datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum și altor cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a acestora, dreptul la viață, la integritate fizică și libertate individuală. Restrângerea exercițiului dreptului este proporțională cu situația care a determinat-o și are loc numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate.

Nu este afectat nici dreptul la apărare, deoarece inculpatul poate cunoaște declarația dată de martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.

Mai mult, declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce nu face decât să garanteze dreptul la apărare al inculpatului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 327 alin. 3 cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, art. 86^1 cu denumirea marginală Protecția datelor de identificare a martorului și art. 86^2 cu denumirea marginală Modalități speciale de ascultare a martorului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 327 alin. 3: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei.";

- Art. 86^1: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății de instanță, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptățite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanței, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum și de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiții de strictă confidențialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecție a martorului.

Declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum și declarația martorului, consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pot fi audiați ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate și investigatorii sub acoperire.

Dispozițiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică și experților.";

- Art. 86^2: "În situațiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanța de judecată poate încuviința ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în care se desfășoară ședința de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condițiile alin. 1, la luarea declarației poate participa un consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care are obligația de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoștință în timpul audierii. Organul judiciar are obligația să aducă la cunoștința martorului dreptul de a solicita audierea în prezența unui consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei rețele de televiziune cu imaginea și vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.

În cazul judecății, părțile și apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condițiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Președintele completului respinge întrebările care nu sunt utile și concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.

Declarația martorului ascultat, în condițiile arătate în alin. 1-31, se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se redă integral în formă scrisă.

În cursul urmăririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penală și se depune la dosarul cauzei. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță.

În cursul judecății, declarația martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanță, în condițiile prevăzute în alin. 5.

Suportul pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s-a făcut declarația, se păstrează în condițiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conține înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și va fi păstrat în aceleași condiții.

Dispozițiile art. 78, 85 și ale art. 86 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 596 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, și

Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor 327 alin. 3, art. 86^1 și art. 86^2 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 și art. 86^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanța - Secția penală și de Florin Lăzărescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.