Decizia nr. 127/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 22/2002 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Buzescu&Co" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.225/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul autorului excepției prezintă pe scurt situația de fapt din cauză, apreciind că modificările aduse
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
prin
contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece se prelungește nejustificat termenul în care instituția debitoare trebuie să își îndeplinească obligația de plată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că introducerea termenului de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare plății nu afectează caracterul termenului rezonabil în care se poate executa o creanță.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.225/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat, cu modificările aduse prin
Legea nr. 110/2007 , aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. Totodată, prin
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
se instituie posibilitatea ca o creanță împotriva statului să nu fie integral satisfăcută și se acordă o protecție sporită proprietății private a instituțiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanțe certe, lichide și exigibile, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este neconstituțional, deoarece prin prevederile acestuia creditorii sunt lipsiți de posibilitatea de a-și pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva instituțiilor publice, în situația în care acestea nu plătesc de bună voie. Totodată, se instituie un exces de protecție a instituțiilor publice în dauna creditorului privat și o restrângere nejustificată a exercitării drepturilor acestuia.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 288/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, modificată și completată prin
Legea nr. 110/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.
Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de titular, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și la dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma prevederilor art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Examinând excepția, Curtea observă că prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a reținut că ordonanța a cărei constituționalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Articolul 44
alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în această materie prin ordonanță, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituției, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor.
Cu acest prilej, Curtea reține că prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cât și cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. În consecință, nu poate fi primită critica privind încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție și ale art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru motivele arătate, Curtea reține că prin dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Curtea constată că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. Astfel, este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea observă că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În final, Curtea observă că procedura de executare a obligațiilor de plată aparținând instituțiilor publice, așa cum e reglementată prin
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , cu modificările și completările aduse prin
Legea nr. 110/2007 , se desfășoară într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Buzescu & Co" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.225/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.