Decizia nr. 313/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede și Ionela Tatiana Feșa în Dosarul nr. 87/P/2006 și de Robert Arcadie Budi și Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Marian Ovidiu Telanu, apărătorul ales cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.562D/2007 și nr. 1.795D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul părții Marian Ovidiu Teleanu este de acord cu conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.795D/2007 la Dosarul nr. 1.562D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul părții Marian Ovidiu Teleanu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 octombrie 2007 și 21 noiembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 87/P/2006 și nr. 114/1.372/2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede și Ionela Tatiana Feșa, respectiv de Robert Arcadie Budi și Marius Ilia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (2) referitoare la liberul acces la justiție și ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece este inechitabil ca martorii cu identitate protejată să fie ascultați în fața instanțelor judecătorești în secret, fără a se da posibilitatea tuturor părților în cauză de a adresa acestora întrebări în mod nemijlocit, lipsind astfel posibilitatea ca toate părțile implicate în procesul penal, precum și organele judiciare, să perceapă, în mod direct, fizionomia și gestica acestor martori.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsura protecției datelor de identificare a martorului este impusă de necesitatea asigurării acestuia a dreptului la viață, integritate fizică și libertate individuală, valori supreme și garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție. De asemenea, dispozițiile legale criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea apărării ordinii publice, a sănătății, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și în vederea desfășurării instrucției, penale, în concordanță cu dispozițiile art. 53 și art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate nu aduc atingere principiului privind liberul acces la justiție, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și competență.

Cât privește critica față de prevederile art. 24 din Constituție, Avocatul Poporului arată că prevederile art. 86^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală doar restrâng, în limitele prevăzute de Legea fundamentală, exercițiul dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Protecția datelor de identificare a martorului, care au următorul conținut: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății de instanță, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptățite."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală, reținând în esență că dispozițiile legale supuse criticii de neconstituționalitate reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale citate, necesitatea asigurării protecției datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea asigurării pentru martor, precum și pentru ceilalți cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a martorului a dreptului la viață, la integritate fizică și libertate individuală, valori supreme și garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, republicată. Restrângerea dreptului la apărare este proporțională cu situația care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate, și nu încalcă acest drept, contrar celor susținute de autorii excepției. Totodată, Curtea a mai reținut că această problemă a fost examinată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa, a statuat că se admit excepții de la principiul potrivit căruia elementele de probă trebuie produse în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor apărării, care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în acuzare și de a interoga autorul mărturiei, și cu respectarea condiției ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul și de a combate mărturia acestuia, hotărârea de condamnare să nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (Cazul Kostovski contra Olandei, 1989).

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede și Ionela Tatiana Feșa în Dosarul nr. 87/P/2006 și de Robert Arcadie Budi și Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.