Decizia nr. 382/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Eduard-Ionuț Simion în Dosarul nr. 4.267/303/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.267/303/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Eduard-Ionuț Simion.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate, care permit agentului de poliție ca, alături de amendă, să aplice și sancțiuni contravenționale complementare precum suspendarea permisului de conducere al persoanei, restrângându-i în mod ilegal dreptul de a deține și folosi acest permis, în condițiile în care nu au fost puse în pericol securitatea națională, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, contravin normelor constituționale invocate.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se arată că art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 "nu face decât să stabilească, atunci când o persoană a săvârșit o contravenție, tocmai anumite limitări ale exercitării activităților în general care presupun un aviz, un acord sau autorizație, în considerarea pericolului social al faptei săvârșite".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "instituirea prin dispozițiile legale indicate a unor sancțiuni contravenționale complementare este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene negative".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Sancțiunile contravenționale complementare sunt: [...]

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, prevederile art. 53 din Legea fundamentală se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate, care instituie sancțiunea complementară constând în suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități, nu determină restrângerea unor drepturi sau libertăți constituționale, ci vizează sancționarea unor fapte de încălcare a legii.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. Susținerea potrivit căreia, în speță, nu au fost puse în pericol aceste drepturi și libertăți nu constituie un argument în sensul neconstituționalității textului de lege criticat, deoarece se referă la situația de fapt dedusă judecății, asupra căreia este competentă să se pronunțe instanța de judecată, iar nu Curtea Constituțională.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Eduard-Ionuț Simion în Dosarul nr. 4.267/303/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.