Decizia nr. 379/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 185 și 187 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Asociația de proprietari de bloc 12C - scara 1, București, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 185 și 187 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Asociația de proprietari de bloc 12C - scara 1, București, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece, spre deosebire de celelalte părți, numai inculpatul are posibilitatea să exercite recursul, criticând hotărârea judecătorească atât din perspectiva unor critici de procedură, cât și din perspectiva fondului. Partea civilă nu mai are la îndemână posibilitatea declarării recursului pentru motive ce țin de nelegalitatea hotărârii recurate din cauza abrogării acestui motiv de recurs.

Aceste argumente sunt considerate valabile de autorul excepției și în ce privește invocarea neconstituționalității

art. I pct. 187 din Legea nr. 356/2006 , deoarece pct. 17^1 nu se mai regăsește printre cazurile care se iau în considerare întotdeauna din oficiu.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, prevederile

art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 , care au abrogat art. 385^9 pct. 17^1 din Codul de procedură penală, restrâng analizarea recursurilor pendinte sub aspectul legalității soluțiilor recurate. Efectivitatea dreptului la un proces echitabil nu poate fi afectată de existența unor obstacole sau impedimente de drept sau de fapt.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, căile de atac și condițiile exercitării acestora. De aceea, constituie o problemă exclusivă a legiuitorului întinderea controlului judecătoresc pe care înțelege să îl instituie pe calea recursului. Principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a exercita căile de atac, în formele și modalitățile instituite de lege.

Dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece nu consacră un caz de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, care, pentru a fi caracterizat ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege, să aibă caracter temporar, să fie aplicat în mod nediscriminatoriu și să fie instituit doar pentru perioada în care acționează cauzele care l-au determinat, situații care sunt enumerate limitativ în alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 185 și 187 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut:

- Art. I pct. 185: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

185. La articolul 385^9, punctul 17^1 al alineatului 1 se abrogă."

Textul legal abrogat avea următorul conținut: "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii;".

- Art. I pct. 187: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

187. La articolul 385^9, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 și 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 și 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006

au mai făcut obiectul controlului de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.073 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi, statuând că nu este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta nu presupune obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicție în materie penală. De asemenea, recursul, ca și cale de atac, implică eo ipso posibilitatea de a repara ilegalitățile strecurate în apel, neavând drept consecință rezolvarea unei cauze penale. Prin urmare, spre deosebire de calea de atac a apelului care urmărește îndreptarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, definite lato sensu ca violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. Iată de ce, prin menținerea pct. 17^1 al alin. 1 din art. 385^9 din Codul de procedură penală, s-ar fi menținut o reglementare redundantă, imprecisă și generală care ar fi generat serioase confuzii.

În plus, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului și nu intră nicidecum în competența justițiabililor ori a instanțelor de judecată de a stabili pe cale jurisprudențială cazuri de așa zise hotărâri contrare legii. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 187 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 185 și 187 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Asociația de proprietari de bloc 12C - scara 1, București, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.