Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1073/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. I pct. 158 și pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi

prezumat în vigoare

Data actului: 20 noiembrie 2007
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 853 din 12 decembrie 2007
Citat de: 3 acte
Citează: 5 acte
Structură: 2 articole · 13.898 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 158 și pct. 185 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006) al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales, cu delegație la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Doamna avocat Mariana Ștefan pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, sens în care expune pe larg aspectele inserate în notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 158 și pct. 185 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi,excepție ridicată de Doru Colac în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, art. 23 alin. (1), (11) și (12) referitoare la libertatea individuală, prezumția de nevinovăție și legalitatea pedepselor, art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil și art. 2 și 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală și la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Astfel, autorul excepției susține că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare contravin principiului egalității în drepturi, dreptului la un proces echitabil și afectează imparțialitatea și unicitatea justiției, deoarece pune justițiabilul pe o poziție de inferioritate față de procuror. De asemenea, prin instituirea liberului arbitru ce permite instanței de judecată să asculte partea interesată numai dacă găsește necesar se creează o situație de inegalitate a armelor juridice între părțile litigante.

Cât privește dispozițiile din

Legea nr. 356/2006 , autorul excepției arată că prin abrogarea textului care permitea controlul în recurs al unui hotărâri judecătorești sub aspectul legalității, se elimină un grad de jurisdicție și se încalcă liberul acces la justiție.

Referitor la prevederile care abrogă posibilitatea restituirii pentru completarea urmăririi, autorul excepției nu a arătat în concret în ce constă contrarietatea reglementării cu dispozițiile constituționale invocate.

Curtea de Apel Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile referitoare la procedura abținerii sau recuzării în materie penală nu instituie privilegii sau discriminări pentru părțile cărora li se aplică aceste prevederi. De asemenea, încheierea prin care se soluționează cererea de abținere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Cât privește criticile referitoare la

art. I pct. 158 și 185 din Legea nr. 356/2006 , Guvernul arată că nu pot fi primite, deoarece textele nu aduc atingere liberului acces la justiție. Eliminarea unui grad de jurisdicție nu poate fi apreciată ca limitând dreptul de acces liber la justiție, deoarece anterior cauza a fost examinată sub toate aspectele, atât în fapt, cât și în drept, în fața instanței de fond și a celei care a soluționat apelul, iar liberul acces la justiție nu presupune obligativitatea unui număr de trei grade de jurisdicție.

De asemenea, rațiunea abrogării prevederilor referitoare la restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale izvorăște din necesitatea eficientizării actului de justiție, tocmai în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, dispozițiile legale criticate se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, și, pe cale de consecință, justiția rămâne una imparțială și egală pentru toți.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Astfel, textele legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei și nu se poate susține că aduc atingere principiului egalității în drepturi. Cât privește critica

art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 , Avocatul Poporului arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, exceptând dublul grad de jurisdicție în materie penală, nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd câte grade de jurisdicție trebuie asigurate pentru soluționarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești ori condițiile procedurale de exercitare a acestora. De asemenea, potrivit prevederilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, în cauzele în care nu se face apel, motivele de casare nu se limitează la cele arătate în art. 385^9 din același cod, iar instanța de judecată este obligată să examineze cauza dedusă judecății sub toate aspectele. Ca atare, legislația procedural penală asigură garanțiile necesare existenței dublului grad de jurisdicție în materie penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura de soluționare în cursul judecății, precum și dispozițiile

art. I pct. 158 și 185 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut:

- Art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere.";

Articolul I

pct. 158 din Legea nr. 356/2006 : "Articolul 333 se abrogă.";

Articolul I

pct. 185 din Legea nr. 356/2006 : "La articolul 385^9, punctul 17^1 al alineatului 1 se abrogă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală și

art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 565 din 11 iulie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, și

Deciziei nr. 680 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituțională a statuat că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006

prin care s-a abrogat punctul 17^1 al alineatului 1 al articolului 385^9, prin care s-a eliminat posibilitatea criticării pe calea recursului a unei hotărâri judecătorești pe motiv că este contrară legii sau că s-a făcut o greșită aplicare a legii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, Curtea Constituțională a statuat deseori că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor, condiție îndeplinită de textul de lege criticat în prezenta cauză.

De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicție în materie penală. Așa fiind, textul criticat nu contravine dreptului la două grade de jurisdicție consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Mai mult decât atât, recursul, ca și cale de atac, implică eo ipso posibilitatea de a repara ilegalitățile strecurate în apel, neavând drept consecință rezolvarea unei cauze penale. Prin urmare, spre deosebire de calea de atac a apelului care urmărește îndreptarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, definite lato sensu ca violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. Iată de ce, prin menținerea punctului 17^1 al alineatului 1 din articolul 385^9 din Codul de procedură penală, s-ar fi menținut o reglementare redundantă, imprecisă și generală care ar fi generat serioase confuzii.

Or, așa cum a mai statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului și nu intră nicidecum în competența justițiabililor ori a instanțelor de judecată de a stabili pe cale jurisprudențială cazuri de așa zise hotărâri contrare legii. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor

art. I pct. 158 și pct. 185 din Legea nr. 356/2006

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.