Decizia nr. 480/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 10.188/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.710D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , excepție ridicată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 10.681/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București Secția I penală.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 190D/2008, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 8.850/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.
La apelul nominal lipsește partea Gabriel Solomon, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.709D/2007, nr. 1.710D/2007 și nr. 190D/2008 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepției prezent este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.710D/2007 și nr. 190D/2008 la Dosarul nr. 1.709D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepției, Dorel Cheche, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, și depune documente referitoare la admiterea de către instanța de judecată a unei alte contestații formulate de autorul excepției împotriva unei încheieri a judecătorului delegat, prin care a fost soluționată plângerea împotriva unei alte hotărâri de sancționare date de comisia de disciplină din penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 14 și 19 noiembrie 2007 și din 11 decembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 și nr. 8.850/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche și, din oficiu, de instanța de judecată, cu ocazia soluționării unor contestații privind încheieri ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate referitoare la plângeri formulate împotriva unor hotărâri de sancționare date de comisia de disciplină din penitenciar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , potrivit cărora contestația introdusă împotriva încheierii judecătorului delegat nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 lit. b) și c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv și ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la această Convenție privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Arată că sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate unei persoane condamnate (avertismentul, suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, suspendarea dreptului de a presta o muncă, suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, suspendarea dreptului de a primi vizite) se pot dispune pe o durată cuprinsă între o lună și 3 luni, perioadă care expiră de cele mai multe ori pe parcursul procedurii judiciare în care persoana condamnată contestă legalitatea sau temeinicia sancțiunii disciplinare. Prin urmare, deși persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, sancționată disciplinar, recurge la procedura judiciară prevăzută de lege pentru a contesta sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată, pe parcursul procedurii demersul rămâne în mare măsură fără obiect, deoarece execută sancțiunea disciplinară, în această ipoteză neexistând niciun mijloc de întoarcere a executării. Singurul efect pe care l-ar mai putea avea admiterea plângerii sau a contestației este eliminarea din dosarul personal a sancțiunii disciplinare, cu consecințe asupra unei eventuale liberări condiționate sau asupra unei ulterioare modificări a regimului de executare. Se constată astfel că, deși în mod formal condamnatul are acces la justiție, acesta nu este un recurs efectiv, cât timp instanța nu poate dispune nicio măsură reparatorie în ipoteza în care ar admite contestația.
Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
este neîntemeiată, invocând în acest sens
Deciziile Curții Constituționale nr. 462/2007
și nr. 463/2007.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu prevede posibilitatea suspendării executării sancțiunilor disciplinare prevăzute de
art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006 , deoarece îngrădirea drepturilor nu este atât de gravă ca în cazul aplicării sancțiunii izolării prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. f). Consideră că dispozițiile
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
nu încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), asigurându-se tuturor părților interesate posibilitatea de a se folosi de toate regulile și garanțiile procesuale în vederea apărării și realizării intereselor lor legitime. De asemenea, susține că art. 23 alin. (11) din Constituție stabilește principiul prezumției de nevinovăție în procesul penal, nu pentru orice procedură adusă în fața unei instanțe de judecată. În cazul în care instanța de judecată constată că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, atunci persoana sancționată ilegal poate cere sancționarea penală, disciplinară sau civilă a persoanei respective, precum și despăgubiri și repunerea în drepturi.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
sunt constituționale, întrucât nu conțin norme contrare dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție, întrucât aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu implică pronunțarea instanței asupra fondului procesului penal, adică și asupra vinovăției inculpatului. Invocă în acest sens
Deciziile Curții Constituționale nr. 462/2007 , nr. 463/2007, nr. 1.005/2007, nr. 1.243/2007 și nr. 21/2008.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul cuprins: "Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 lit. b) și c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv și ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la această convenție privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 74 din Legea nr. 275/2006
au mai fost supuse, în integralitatea acestora, controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la o serie de texte din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 din Legea nr. 275/2006 , în integralitatea acestora. Astfel, Curtea a reținut că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată, în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Cu această ocazie, Curtea a mai constatat că
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
se referă la măsurile disciplinare și la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferențe, are dreptul de a reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuție principiul referitor la prezumția de nevinovăție.
Cu același prilej, Curtea a mai reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituție și cu art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pilla contra Italiei, prin Decizia asupra admisibilității din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse. În plus, niciuna din prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfințit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
față de prevederile art. 23 alin. (11) și ale art. 24 din Constituție, respectiv față de dispozițiile art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 lit. b) și c) și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
Pentru aceleași considerente, textul de lege criticat este în concordanță și cu dispozițiile constituționale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât dispozițiile
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
nu vizează faza de executare a procesului penal, considerentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia menționată mai sus sunt valabile și în prezenta cauză.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reținută.
Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
în raport cu prevederile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea abuzului de drept, prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche și, din oficiu, de instanța de judecată în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 și nr. 8.850/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.