Decizia nr. 547/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 2.445/229/2007 al Judecătoriei Fetești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 195D/2008, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Societatea Comercială "Ogutur" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 195D/2008 la Dosarul nr. 1D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că textul de lege criticat oferă o soluție care se bazează pe raporturile de prepușenie existente între angajat și angajator, ca urmare a cărora acesta din urmă, în calitate de comitent, poate uza de o acțiune în regres împotriva comitentului, soluție legislativă ce nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 509 din 11 decembrie 2007 și prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 2.445/229/2007 și, respectiv, nr. 6.223/312/2007, Judecătoria Fetești și Judecătoria Slobozia au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu și, respectiv, Societatea Comercială "Ogutur" - S.R.L. din Constanța în cadrul soluționării plângerilor contravenționale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții.

În motivările excepției, având un conținut similar, se critică textele de lege ce formează obiectul acesteia, întrucât atribuie calitatea de contravenient persoanei juridice operator de transport, deși "este mai mult decât evidentă persoana în sarcina căreia cade respectarea dispozițiilor legale, și anume conducătorul auto", multe dintre "atitudinile sancționabile prevăzute de actul normativ neputând fi adoptate de persoana juridică, societate comercială". Se arată că dispozițiile unuia dintre actele comunitare care a stat la baza adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 , și anume cele ale art. 8 alin. 1 din

Regulamentul (CE) nr. 561/2006

al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene, prevăd că obligativitatea respectării perioadelor de repaus zilnic și săptămânal revine "în mod expres și singular" conducătorului auto, răspunderea întreprinderii de transport nefiind atrasă, conform art. 10 din același act normativ comunitar, decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct acesteia sau reprezentanților săi legali. Autorii excepției precizează că înțeleg să invoce dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, având în vedere similitudinea dintre răspunderea penală și cea contravențională, diferențiate doar de gradul de pericol social al faptei și de nivelul pedepselor aplicate. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor legale sus-menționate prin raportare la dispozițiile art. 45 din Constituție, autorul excepției apreciază că "prin aplicarea unei sancțiuni societății comerciale care nu are calitatea de contravenient se afectează, în mod nelegal, desfășurarea în condiții normale a activității persoanei juridice cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia, care este diminuat în lipsa unui temei juridic".

Judecătoria Fetești și Judecătoria Slobozia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 195D/2008, că este neîntemeiată atât critica prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție, întrucât acestea vizează exclusiv domeniul penal, cât și cea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului libertății economice, instituit prin art. 45 din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. Precizează că art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu este incident în cauză, întrucât acesta garantează libertatea individuală și siguranța persoanei fizice, iar nu a persoanei juridice. În opinia sa, textele de lege criticate nu conțin norme care să îngrădească accesul liber al persoanei la o activitate economică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 371/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007. Textul de lege criticat stabilește sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii contravențiilor constând în încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor și la art. 45 referitoare la libertatea economică.

De asemenea, autorii excepției invocă și dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 10 din

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006

privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a

Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85

și (CE) nr.

2.135/98

ale Consiliului și de abrogare a

Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85

al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, L102 11/04/2006 P.0001-0014. Art. 8 alin. (1) din actul menționat prevede următoarele: "Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal." Art. 10 din același act cuprinde reguli referitoare la răspunderea întreprinderii de transport.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 37/2002 stabilesc contravențiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, precum și sancțiunile corespunzătoare acestora, sancțiuni ce constau în aplicarea unor amenzi întreprinderii sau operatorului de transport rutier.

Prin

Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea Constituțională a constatat că "obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto [...] este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului".

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Textul Legii fundamentale instituie principiul legalității pedepsei, făcând referire, în principal, la sancțiunile penale, întrucât art. 23 alin. (12) trebuie privit în contextul de ansamblu al reglementării sale, or, art. 23 vizează o serie de garanții a căror aplicabilitate este rezervată domeniului dreptului penal.

În ceea ce privește sancțiunile contravenționale, cu referire la răspunderea contravențională, sunt aplicabile garanțiile procesual civile, iar nu cele penale, aspect ce rezultă din prevederile

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.

De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate, în condițiile legii. Întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile legale.

În fine, Curtea constată că textele criticate nu contravin nici Regulamentului nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene, invocat de autorii excepției. Dimpotrivă, îi dau substanță, concretizând, în spiritul voinței legiuitorului comunitar, prevederile mai generale cuprinse în acest regulament. Așadar, nimic nu împiedică statul să sancționeze întreprinderea pentru conduita necorespunzătoare a angajatului său, aceasta păstrându-și dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct și nemijlocit, este răspunzător.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 2.445/229/2007 al Judecătoriei Fetești și de Societatea Comercială "Ogutur" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008.