Decizia nr. 283/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131, art. 142 alin. (4) și

art. 215 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinurile Moldovei" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, reprezentant cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar părțile Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, susținând oral concluziile scrise depuse la instanța care a sesizat Curtea. În plus, apreciază că prin lege se stabilește un cuantum foarte mare al cauțiunii în situația formulării unei cereri de suspendare a executării actului administrativ fiscal, de natură să împiedice liberul acces la justiție al comerciantului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate constituie norme de procedură adoptate de legiuitor potrivit competenței sale, conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție. Neperimarea executării silite a creanțelor fiscale este justificată de natura acestora, respectiv de faptul că reprezintă surse bugetare ce corespund satisfacerii interesului general.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.199/197/2006, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) și

art. 185 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie o procedură de executare silită care privilegiază creditorii bugetari în sensul că executarea silită a creanțelor bugetare nu se perimă, iar organele fiscale sunt scutite de la plata unei cauțiuni, ceea ce îl pune pe comerciant în situația de a nu se putea dezdăuna în cazul în care se dovedește că cererea creditorului bugetar nu este întemeiată.

Judecătoria Brașov opinează că excepția este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, în sensul celor anterior reținute de Curte în deciziile sale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) și

art. 185 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Aceste texte de lege au fost renumerotate după republicarea

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 131, art. 142 alin. (4) și

art. 215 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , asupra cărora Curtea se va pronunța prin prezenta decizie.

Acestea au următorul conținut:

- Art. 131: "(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.";

- Art. 142 alin. (4): "Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează.";

- Art. 215 alin. (2): "Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."

Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) referitor la supremația legii, art. 44 alin.(2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, art. 45 privind libertatea economică și art. 136 alin.(5) referitor la inviolabilitatea proprietății private.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra dispozițiilor legale criticate, sub vechea numerotare, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, reținând, în esență, următoarele: exceptarea organelor fiscale de la plata cauțiunii este justificată de faptul că, în ipoteza în care calitatea de creditor aparține statului, riscul ca debitorul prejudiciat să nu poată obține repararea acestuia datorită insolvabilității creditorului nu există, potrivit principiului că statul nu este niciodată în încetare de plăți.

Totodată, Curtea a reținut că neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constituție, în temeiul căruia legiuitorul este îndreptățit să stabilească norme de procedură derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.

În legătură cu invocarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) privind apărarea și ocrotirea proprietății private, Curtea a reținut că nu se pune problema încălcării principiului ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular, întrucât, fiind vorba de creanțe fiscale, acestea au o strânsă legătură cu asigurarea veniturilor pentru bugetul public național. Reglementările legale criticate vizează, astfel cum s-a mai arătat, realizarea veniturilor publice, fără să se urmărească deci ocrotirea în mod diferențiat a proprietății private în raport cu calitatea titularilor.

Referitor la invocarea, în motivarea excepției, a încălcării prevederilor art. 45 din Constituție privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, Curtea a reținut că textul constituțional stabilește în mod clar că accesul la o activitate economică și libera inițiativă se exercită "în condițiile legii", ceea ce presupune în mod logic posibilitatea stabilirii prin lege a unor condiții care trebuie respectate de către agentul economic.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește critica referitoare la prevederile

art. 215 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constată că instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare a actului administrativ fiscal, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării, Curtea reține că instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, contrară prevederilor art. 21 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131, art. 142 alin. (4) și

art. 215 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinurile Moldovei" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.