Decizia nr. 514/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și art. 22 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 346/2002 5 iunie 2002 (prevederi anume) privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și ale art. 22 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Virgil Boancă în Dosarul nr. 996/30/2007 al Curții de Apel Timișoara -Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocatul Virgil Melnic, și părțile Societatea Comercială "Werzalit Lemn Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes Klaus, Constantin Rapcea și Paul Mânzur, prin consilierul juridic Voichița Ofelia Cotolan. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției susține că, deși Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale ar trebui să îndeplinească rolul de asigurător în cazul accidentelor de muncă, aceasta, în realitate, nu acoperă pagubele rezultate în urma producerii unui astfel de accident. Astfel, această instituție se îndepărtează de noțiunea de asigurător pe care o dă
Legea nr. 32/2000 . În ceea ce privește art. 22 din Codul de procedură penală, arată că nicio altă autoritate decât cele prevăzute prin lege pentru a constata un accident de muncă nu poate modifica datele cuprinse în procesul-verbal de constatare, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Reprezentantul părților Societatea Comercială "Werzalit Lemn Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes Klaus, Constantin Rapcea și Paul Mânzur solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale îndeplinește rolul de asigurător potrivit art. 34 alin. (3) din Constituție, iar acest lucru nu poate fi contestat prin paralela făcută între diferite legi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, considerând că cele invocate de autorul excepției au în vedere omisiuni legislative, probleme de aplicare a legii și pornesc de la compararea conținutului unor texte de lege între ele, aspecte pe care Curtea Constituțională, potrivit competenței sale, nu le poate soluționa.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 996/30/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și art. 22 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Sorin Virgil Boancă cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 996 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 996/30/2007.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată, în esență, că
art. 8 din Legea nr. 346/2002
contravine dispozițiilor art. 16, 21, 22, 31, 41 și 136 din Constituție. Astfel, în opinia sa, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nu este un asigurător potrivit definiției date acestei noțiuni prin
Legea nr. 32/2000 , întrucât nu acoperă prejudiciile asiguraților așa cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul accidentelor de circulație. În ceea ce privește art. 22 din Codul de procedură penală, susține că acesta încalcă principiul separației puterilor în stat, precum și art. 124, 126 și 131 din Constituție. În legătură cu aceasta, arată că, în situația în care procesul-verbal de constatare a unui accident de muncă nu a fost contestat, nici instanța, nici procurorul nu are competența legală să constate altceva.
Curtea de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituție, "organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii", iar, în aceste condiții, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale îndeplinește rolul de asigurător stabilit prin
Legea nr. 346/2002 . Faptul că legiuitorul a optat pentru o reglementare diferită a sistemului de asigurări în cazul accidentelor de muncă față de cel aplicabil în cazul accidentelor de circulație nu intră în conflict cu normele constituționale. De asemenea, consideră că prevederile art. 22 din Codul de procedură penală nu intră în conflict cu normele constituționale invocate de autorul excepției.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificările aduse prin
art. I pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. De asemenea, sunt criticate și dispozițiile art. 22 din Codul de procedură penală.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 8
din Legea nr. 346/2002 : "(1) Are calitatea de asigurător, potrivit prezentei legi, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în continuare CNPAS.
(2) Atribuțiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii.
(3) Atribuțiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, în condițiile prezentei legi, și de asociații profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naționale.
(4) Asociațiile profesionale de asigurare funcționează pe bază de statut propriu, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale
Ordonanței Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 22 din Codul de procedură penală: "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia."
Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 31 privind dreptul la informație, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public și art. 136 referitor la proprietate.
Examinând critica autorului excepției în ceea ce privește art. 22 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției este nemulțumit de faptul că instanța de judecată a dat o hotărâre care nu a ținut cont de cele menționate în procesul-verbal prin care s-a constat accidentul de muncă în care a fost implicat, proces-verbal ce nu a fost contestat, iar hotărârea instanței a rămas definitivă, astfel că se bucură de autoritatea de lucru judecat. Astfel, autorul excepției apreciază că a fost încălcat principiul separației puterilor în stat, instanța de judecată și procurorul dând o decizie contrară celor constatate de autoritățile în drept să constate accidentul de muncă.
Față de această motivare, Curtea reține că toate aceste împrejurări invocate de autorul excepției nu sunt generate de conținutul textului de lege criticat, ci reprezintă în exclusivitate probleme de aplicare a legii, de competența instanței de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional.
Analizând în continuare critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 346/2002 , Curtea constată că aceasta se referă la faptul că asiguratul nu este despăgubit pentru pagubele suferite ca urmare a producerii unui accident de muncă în mod asemănător accidentelor de circulație. Astfel, în opinia autorului excepției, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu îndeplinește în realitate rolul de asigurător.
Față de aceste susțineri, Curtea reține că asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale în cadrul sistemului public de asigurări sociale este caracterizată de o serie de particularități determinate de contextul raporturilor juridice în care se naște dreptul de a obține asigurarea, respectiv raporturi de muncă, de modalitățile specifice necesare pentru a diminua și compensa consecințele accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale, cât și de statutul pe care îl are CNPAS în calitate de asigurător, respectiv de instituție publică autonomă de interes național, supusă unor reglementări speciale, deosebite de cele aplicabile societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare ori societăților mutuale supuse
privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000. Așa fiind, nu se poate reține că este vorba de o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor de vreme ce situațiile avute în vedere sunt diferite, justificând, în consecință, instituirea unui tratament juridic diferențiat. În plus, trebuie reținut că, așa cum reiese din conținutul art. 34 alin. (3) din Constituție, legiuitorul este liber să stabilească modul de organizare a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Virgil Boancă în Dosarul nr. 996/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, excepție ridicată de același autor în același dosar al Curții de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.