Decizia nr. 662/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 108/1999

privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Superforța" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 15.922/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 108/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Superforța" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele:

- dispozițiile art. 19 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 108/1999 , în baza cărora inspectorii de muncă au dreptul de a controla fără autorizare și de a sancționa persoanele juridice, creează o disproporție între aceste atribuții, în raport cu cele ale altor organe de control care sunt mai restrânse. Se încalcă astfel dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 27 alin. (1)-(3) din Constituție;

- posibilitatea creată de dispozițiile legale criticate de a restrânge drepturile unei persoane fără a fi fundamentată pe un interes legitim reprezintă o atingere adusă art. 53 din Constituție;

- întrucât, prin

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

sunt reglementate puteri discreționare ale inspectorilor de muncă, în temeiul cărora pot lua măsuri a căror nerespectare este încadrată în sfera ilicitului contravențional, este încălcat dreptul la apărare al persoanei controlate.

Pentru aceste motive sunt încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că activitățile pe care Inspecția Muncii le controlează nu aparțin sferei private, ci, dimpotrivă, celei publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 19: "(1) Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;

c) să procure dovezi, să efectueze investigații sau examene, să ceară prezentarea documentației pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanțe utilizate în procesul de producție;

d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalațiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producție sau pentru alte persoane;

g) să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;

h) să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale;

i) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracțiuni;

j) să între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;

k) să ceară informații, fie singuri, fie în prezența martorilor, de la orice persoană și despre orice problemă care constituie obiectul controlului;

l) să propună retragerea autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată că, prin modificarea condițiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislației în vigoare.";

- Art. 21: "Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele și cu respectarea prevederilor art. 6 și 19, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele texte din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea domiciliului și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, sunt invocate și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, texte care se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Autorul excepției susține, în esență, că dreptul inspectorilor de muncă de a controla fără autorizare și de a sancționa persoanele juridice este disproporționat în raport cu cel al altor organe de control care au atribuții mai restrânse, unde este necesară încuviințarea instanței de judecată.

Prin

Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 . În motivarea deciziei s-a reținut că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, având în vedere că autorul excepției se referă la o inegalitate de tratament raportat la activitățile de control ale organelor care au astfel de atribuții, iar nu la existența vreunei inegalități în drepturi a persoanei în fața legii și a autorităților publice în sensul prevăzut de textul constituțional.

În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției, a prevederilor art. 27 alin. (1)-(3) din Constituție, referitoare la inviolabilitatea domiciliului, Curtea a constatat că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în același timp și locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunțată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorași reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfășoară viața privată a persoanei, astfel că autoritățile pot exercita în alte condiții, mult mai permisive, controlul asupra activităților profesionale care se desfășoară în aceste sedii. În consecință, activitățile pe care Inspecția Muncii le controlează nu țin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin decizia menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Analizând criticile autorului excepției referitoare la prevederilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

prin invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea constată că nu pot fi reținute, întrucât intervenția din partea inspectorilor de muncă în sfera de activitate a persoanelor juridice are un scop legitim și este necesară într-o societate democratică, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din lege, printre obiectivele Inspecției Muncii se numără și controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale. Totodată măsurile prevăzute de dispozițiile de lege criticate sunt proporționale cu scopul legitim urmărit, întrucât numai în acest mod este posibilă desfășurarea în condiții optime a operațiunilor de control de către Inspecția Muncii, în îndeplinirea atribuțiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de muncă au în vedere atât specificul activității de control exercitate, cât și importanța socială a acestei activități de ordine publică.

În legătură cu critica privind încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, a art. 24 din Constituție, constată, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece textele legale permit folosirea în tot cursul procesului a mijloacelor legale de probă.

Nu poate fi reținută nici invocarea neconformității textelor legale criticate cu normele internaționale privitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile legale, fără să se refere la procedura de judecată în fața instanței, stabilesc numai drepturile inspectorilor de muncă, precum și refuzul angajatorilor de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectori.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și

art. 21 din Legea nr. 108/1999

privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Superforța" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008.