Legea nr. 108/1999

Se înființează Inspecția Muncii, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, cu sediul în municipiul București.

Inspecția Muncii are personalitate juridică și este finanțată de la bugetul de stat și din venituri extrabugetare.

Funcționarea Inspecției Muncii se reglementează prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Muncii va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I**).
────────────
Notă
**) A se vedea
Hotărârea Guvernului nr. 767/1999
privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 24 septembrie 1999, cu modificările ulterioare.

În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecția Muncii are următoarele atribuții:

a) în domeniul stabilirii relațiilor de muncă controlează:

- încadrarea în munca și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenții civile de prestări de servicii;

- stabilirea și respectarea duratei timpului de lucru;

- stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată;

- accesul fără nici o discriminare pe piața muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condițiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum și ale unor categorii de persoane defavorizate;

- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislația muncii și a clauzelor contractelor colective de muncă;

b) în domeniul securității și al sănătății în munca:

- acorda asistența tehnica persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale și controlează realizarea acestora;

- efectuează sau solicita măsurători și determinări, examinează probe de produse și de materiale în unități și în afară acestora, pentru clarificarea unor situații de pericol;

- dispune sistarea activității sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională, și sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

- acorda angajatorilor, persoane juridice și fizice, autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în munca;

- retrage autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în munca, dacă constata ca prin modificarea condițiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respecta prevederile legislației în vigoare;

- cercetează accidentele de muncă conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea și evidenta accidentelor de muncă;

- coordonează activitatea de instruire și informare a angajaților în domeniul securității, sănătății și al relațiilor de muncă și urmărește activitatea de formare a specialiștilor în domeniu;

- controlează aplicarea dispozițiilor legale referitoare la certificarea produselor, mașinilor, utilajelor și a echipamentelor de protecție din punct de vedere al securității în munca, la intrarea acestora pe teritoriul național, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;

- controlează respectarea îndeplinirii cerințelor legale referitoare la sănătatea în munca și la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.

Inspecția Muncii furnizează, la cerere, celor interesați, contra cost, asistența de specialitate.

Contravaloarea unor prestații prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), precum și a asistenței acordate în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se suporta de către beneficiarii acestora și constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecția Muncii și, după caz, de către unitățile subordonate acesteia și se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital și de personal.

Prestațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se percep tarife, cuantumul acestora, precum și tarifele pentru asistența acordată în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale.

Inspecția Muncii este condusă de un inspector general de stat.

În exercitarea atribuțiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncți.

Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale.

Atribuțiile inspectorilor generali de stat adjuncți sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare propriu.

Salarizarea personalului încadrat la Inspecția Muncii se stabilește prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza astfel:

a) pentru Inspecția Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale;

b) pentru inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Echivalarea funcțiilor specifice de conducere și de execuție din Inspecția Muncii se face prin hotărâre a Guvernului, până la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului Inspecției Muncii.

Inspectorii de muncă sunt funcționari publici.

Inspectorii de muncă sunt independenți față de orice schimbare guvernamentală și de orice influența neprevăzută din afară.

Încadrarea inspectorilor de muncă se face prin concurs sau examen, în raport cu pregătirea profesională și cu aptitudinile candidaților.

Numirile în funcții de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare și funcționare al Inspecției Muncii.

Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;

c) sa procure dovezi, să efectueze investigații sau examene, sa ceara prezentarea documentației pe care o considera necesară, sa realizeze măsurători sau sa preleveze mostre de substanțe utilizate în procesul de producție;

d) sa impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalațiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigura securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

f) sa dispună întreruperea sau suspendarea imediata a proceselor de muncă atunci când constata o stare de pericol iminent de accident sau de imbolnavire profesională pentru lucrătorii care participa la procesul de producție sau pentru alte persoane;

g) sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;

h) sa dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale;

i) sa sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracțiuni;

j) să între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implica riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;

k) sa ceara informații, fie singuri, fie în prezenta martorilor, de la orice persoană și despre orice problema care constituie obiectul controlului;

l) sa propună retragerea autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în munca, dacă constata ca, prin modificarea condițiilor care au stat la baza acesteia, nu se respecta prevederile legislației în vigoare.

Măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.

Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute la art. 20 și 21 se fac de către inspectorii de muncă.

Prevederile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu dispozițiile
Legii nr. 32/1968
privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare*).
──────────
Notă
*)
Legea nr. 32/1968 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, a fost abrogată prin
Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002).
La
art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
se prevede că ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la
Legea nr. 32/1968
privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, aceasta se va socoti facuta la dispozițiile corespunzătoare ale
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 .

Prin derogare de la prevederile

Legii nr. 72/1996

privind finanțele publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amenda constituie venituri extrabugetare care se încasează, se administrează, se contabilizeaza și se utilizează de Inspecția Muncii.

Veniturile prevăzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea unei cote-părți din cheltuelile curente de capital, precum și pentru constituirea și utilizarea, numai până la data aplicării prevederilor art. 14, a fondului de stimulare a personalului încadrat la aceasta instituție. Modul de repartizare a stimulentelor se stabilește prin decizie emisă de inspectorul general de stat.

Inspecția Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe bază de protocol, clădirile și terenurile aferente, precum și toate celelalte bunuri necesare activităților specifice.

Pentru dezvoltarea activităților proprii autoritățile publice centrale sau locale vor atribui Inspecției Muncii, cu prioritate, în condițiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri și spații.

Sumele realizate în condițiile art. 7, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului și sunt purtătoare de dobânda.

Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârșitul anului, se reportează în anul următor, putând fi utilizate cu aceleași destinații.

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Hotărârea Guvernului nr. 188/1999
privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale se modifica în mod corespunzător**).
──────────────────
Notă
**)
Hotărârea Guvernului nr. 188/1999
a fost abrogată prin
Hotărârea Guvernului nr. 4/2001
privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001.

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga
art. 181 și 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum și orice dispoziții contrare prevederilor prezentei legi.
─────────────────