Decizia nr. 237/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale art. 6 alin. (2) și

art. 8 din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Construct" - S.R.L. din Frasin, județul Suceava, în Dosarul nr. 1.820/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.820/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale art. 6 alin. (2) și

art. 8 din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Delta Construct" - S.R.L. din Frasin, județul Suceava, cu prilejul soluționării unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate, care reglementează atribuțiile inspectorilor de muncă, creează o disproporție între aceste atribuții și drepturile angajatorilor ce sunt supuși controlului. De asemenea, consideră că posibilitatea inspectorilor de a aplica sancțiuni fără ca angajatorul să fie chemat să dea explicații reprezintă o încălcare a dreptului la apărare. În plus, accesul liber al inspectorilor de muncă în sediul angajatorului, proprietate privată, reprezintă o încălcare a inviolabilității proprietății.

Judecătoria Gura Humorului consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, arată că legea prevede în sarcina angajatorului anumite obligații și doar nerespectarea acestora constituie contravenție, astfel că nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare. Mai mult, angajatorul are posibilitatea de a se adresa justiției pe calea contenciosului administrativ pentru contestarea măsurilor administrative ce i-au fost aplicate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002, dispoziții potrivit cărora "Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;

c) să procure dovezi, să efectueze investigații sau examene, să ceară prezentarea documentației pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanțe utilizate în procesul de producție;

d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalațiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producție sau pentru alte persoane;

g) să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;

h) să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale;

i) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracțiuni;

j) să între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;

k) să ceară informații, fie singuri, fie în prezența martorilor, de la orice persoană și despre orice problemă care constituie obiectul controlului;

l) să propună retragerea autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată că, prin modificarea condițiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislației în vigoare."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (2) și

art. 8 din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007.

Aceste texte de lege au următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (2): "Angajatorii au obligația de a permite efectuarea controlului și de a pune la dispoziție organelor abilitate toate documentele și actele solicitate.";

- Art. 8: "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta unității a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispoziție acestora documentele solicitate."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea domiciliului și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, articol referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa cu privire la aspecte de neconstituționalitate identice celor invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea, referindu-se la criticile de neconstituționalitate raportate la principiul egalității în drepturi, reținea că "dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, având în vedere că autorul excepției se referă la o "inegalitate" de tratament raportat la activitățile de control ale organelor care au astfel de atribuții, iar nu la existența vreunei inegalități în drepturi a persoanei în fața legii și a autorităților publice în sensul prevăzut de textul constituțional".

Curtea constată că și în prezenta cauză autorul excepției formulează o critică asemănătoare, astfel că cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia amintită își păstrează valabilitatea.

Prin aceeași decizie, Curtea, analizând argumentele privind nerespectarea caracterului inviolabil al domiciliului, conchidea că "nu pot fi opuse activității Inspecției Muncii obligații ce decurg din prevederile art. 27 din Constituție privind inviolabilitatea domiciliului, având în vedere natura deosebită a activității Inspecției Muncii, specificul atribuțiilor pe care le are de îndeplinit, conform legii, această autoritate, obiectul controlului și locurile unde se desfășoară acesta".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 24 din Constituție și cu privire la care instanța de contencios constituțional nu s-a mai pronunțat, Curtea constată că dreptul la apărare este circumscris cadrului procesual în care o parte are posibilitatea, garantată de Constituție, de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situații sau împrejurări ce susțin și probează apărarea sa. Autorul excepției arată însă că este încălcat dreptul său la apărare în momentul constatării contravenției și sancționării sale pe cale administrativă, altfel spus, într-un moment anterior declanșării acțiunii în fața instanței de judecată. Or, raportat la această critică, Curtea apreciază că dispozițiile art. 24 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale art. 6 alin. (2) și

art. 8 din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Construct" - S.R.L. din Frasin, județul Suceava, în Dosarul nr. 1.820/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.