HG nr. 4/2001

Articolul 1

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale se organizează și funcționează prin reorganizarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având rol de sinteza pentru asigurarea și coordonarea aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniul muncii, protecției și solidarității sociale.

Articolul 2

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale are sediul în municipiul București, str. Dem. I. Dobrescu nr. 2-4, sectorul 1.

Articolul 3

În vederea realizării rolului sau Ministerul Muncii și Solidarității Sociale îndeplinește următoarele funcții:

a) de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul muncii, protecției și solidarității sociale;

b) de reglementare și sinteza, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul sau de activitate;

c) de administrare a bunurilor și de gestionare a bugetelor și fondurilor alocate;

d) de reprezentare, prin care se asigura în numele statului român reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul sau de activitate;

e) de autoritate de stat, prin care se asigura exercitarea controlului aplicării unitare și respectării reglementărilor legale în domeniul sau de activitate, precum și al funcționarii instituțiilor care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în coordonarea sa.

Articolul 4

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale exercita controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniile sale de activitate, în unitățile din sectorul public, mixt și privat.

Articolul 5

Conducerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale se exercită de către ministru.

Articolul 6

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege ministrul muncii și solidarității sociale reprezintă ministerul în raporturile cu autoritățile administrației publice, cu alte persoane juridice, cu persoane fizice, precum și cu organisme din țara și din străinătate.

Articolul 7

În exercitarea atribuțiilor sale ministrul muncii și solidarității sociale emite ordine, norme și instrucțiuni.

Articolul 8

Ministrul muncii și solidarității sociale este ajutat în activitatea de conducere a ministerului de 4 secretari de stat. Funcțiile de ministru și de secretar de stat sunt funcții de demnitate publică, potrivit legii.

Articolul 9

Secretarii de stat exercita atribuțiile stabilite prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale.

Articolul 10

În cazul în care ministrul muncii și solidarității sociale nu își poate exercita, din diferite motive, atribuțiile curente, el poate delega competente secretarilor de stat pentru exercitarea acestor atribuții.

Articolul 11

Structura organizatorică a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale este prevăzută în anexa nr. 1.

Articolul 12

În cadrul structurii organizatorice prevăzute la art. 11, prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale se pot organiza servicii, birouri sau colective temporare, stabilindu-se numărul posturilor de conducere.

Articolul 13

Atribuțiile direcțiilor generale și ale direcțiilor, sarcinile și răspunderile personalului din aparatul propriu al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale se stabilesc în conformitate cu structura organizatorică prevăzută în anexa nr. 1, prin regulament de organizare și funcționare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale.

Articolul 14

În exercitarea funcțiilor prevăzute la art. 3 Ministerul Muncii și Solidarității Sociale îndeplinește următoarele atribuții principale:

A. În domeniul forței de muncă și veniturilor salariale:

1. elaborează politici, programe și planuri naționale în domeniile ocupării, formării profesionale și egalității de sanse pe piața muncii, prin colaborare cu ministere și cu alte organe centrale cu sarcini și atribuții pe piața muncii, și exercită controlul asupra infaptuirii acestora de către Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă și de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților;

2. elaborează programe de ocupare și formare profesională pentru integrarea în munca a persoanelor defavorizate;

3. elaborează și avizează proiecte de acte normative în domeniile ocupării, formării profesionale, promovării egalității de sanse pe piața muncii și circulației internaționale a forței de muncă;

4. realizează și actualizează, împreună cu alte ministere și cu instituții de specialitate, Clasificarea ocupatiilor din România, ținând seama de schimbările în structura economică și socială a tarii și de cerințele alinierii României la standardele internaționale;

5. coordonează și controlează activitatea de ocupare a forței de muncă în străinătate;

6. acreditează, îndrumă și controlează activitatea agenților de recrutare și plasare a forței de muncă în străinătate;

7. promovează programe, propune acorduri și implementeaza proiecte de colaborare internationala în domeniile ocupării, formării profesionale a forței de muncă și egalității de sanse pe piața muncii și atrage surse de finanțare a acestora;

8. eliberează permise de muncă străinilor pentru încadrarea în munca în România, în condițiile legii; gestionează sumele încasate din comisioanele percepute de la titularii de permise de muncă;

9. fundamentează proiectul bugetului Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, la propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

10. stabilește anual indicatorii sociali și nivelul acestora, în baza cărora se elaborează programul anual de activitate al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

11. urmărește, pe baza rapoartelor trimestriale și anuale, execuția bugetului Fondului pentru plata ajutorului de șomaj și realizarea programului anual de activitate al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

12. elaborează propuneri privind sistemul de salarizare pentru funcționarii publici și personalul contractual din sectorul bugetar și realizează controlul aplicării legislației din acest domeniu;

13. propune strategii cu privire la salarizarea în regii autonome, companii și societăți naționale și în societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

14. elaborează sistemul de ajustare a salariilor în raport cu evoluția prețurilor de consum;

15. elaborează metodologia de calcul al nivelului salariului minim garantat, fundamentat pe indicatori socioeconomici minimali, ca instrument de protecție a angajaților;

16. îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege privind constatarea și aplicarea sancțiunilor în instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare;

17. colaborează cu partenerii sociali și acorda asistența de specialitate în domeniul veniturilor salariale;

18. analizează și avizează actele normative elaborate de ministere și de alte organe centrale privind cheltuielile de personal în sectorul regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, precum și al institutelor naționale de cercetare-dezvoltare.

B. În domeniul pensiilor și asigurărilor sociale:

1. elaborează și avizează proiectele de acte normative în domeniu;

2. elaborează politici și programe în colaborare cu alte ministere și organe centrale;

3. exercita controlul asupra implementarii politicilor și programelor de către Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale;

4. fundamentează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pe baza propunerilor Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale;

5. urmărește periodic, pe baza rapoartelor primite de la Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, execuția bugetului asigurărilor sociale de stat;

6. avizează metodologia de aplicare a prevederilor legale din domeniul stabilirii drepturilor de pensii, altor drepturi de asigurări sociale și a drepturilor acordate prin legi speciale, întocmită de Casa Naționala de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

C. În domeniul asistenței sociale și politicilor familiale:

1. coordonează sistemul național de asistența socială;

2. inițiază proiecte de acte normative și urmărește aplicarea legislației în domeniul asistenței sociale privind familia, copilul, persoanele varstnice, persoanele cu deficiente;

3. evalueaza la nivel național programele de asistența socială și propune strategia în domeniu pe baza analizei indicatorilor sociali;

4. inițiază, coordonează și urmărește realizarea unor programe de servicii sociale în colaborare cu administrația publică locală, cu organizațiile neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile;

5. coordonează metodologic activitatea instituțiilor specializate care asigura servicii de asistența socială, finanțate de la bugetul de stat și de la bugetele locale;

6. asigura plata ajutoarelor, a alocațiilor familiale și a altor drepturi bănești de la bugetul de stat, pentru care, potrivit legii, este ordonator principal de credite bugetare;

7. acorda subvenții, în condițiile prevăzute de lege, asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistența socială;

8. acreditează asociațiile și fundațiile de utilitate publică, potrivit legii;

9. dezvolta programe în parteneriat cu organisme și instituții internaționale în domeniul asistenței sociale;

10. administrează și gestionează Fondul național de solidaritate, instituit în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 118/1999

privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate.

D. În domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în munca:

1. elaborează politici, programe și proiecte de acte normative în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în munca și urmărește aplicarea acestora;

2. elaborează metodologia, normele, standardele și indicatorii privind securitatea și sănătatea în munca;

3. coordonează activitatea sistemului de certificare a calității din punct de vedere al securității muncii și al echipamentelor tehnice, echipamentelor individuale de protecție a muncii și al echipamentelor individuale de lucru;

4. elaborează și avizează proiecte de acte normative, metodologii sau proceduri pentru implementarea sistemului privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale;

5. elaborează politici și strategii pentru funcționarea eficienta a sistemului de asigurare și prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

6. aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze, în baza documentațiilor prezentate de persoanele juridice;

7. desfășoară activități de informare-documentare cu privire la securitatea și sănătatea în munca, asigura elaborarea și editarea de cărți, reviste, broșuri, pliante, afișe și alte publicații în acest domeniu și avizează materiale în acest scop;

8. stabilește politici de prevenire în domeniul securității și sănătății în munca, bazate pe factorii mediului de muncă;

9. îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege privind contractul colectiv de muncă.

E. Alte domenii de activitate:

1. examinează prevederile instrumentelor juridice elaborate sub egida Consiliului Europei din punct de vedere al concordanței cu dreptul intern, în vederea ratificării acestora, și coordonează elaborarea rapoartelor periodice privind îndeplinirea prevederilor instrumentelor ratificate;

2. pregătește, elaborează, negociaza și urmărește încheierea și ratificarea instrumentelor juridice bilaterale de cooperare în domeniul muncii și securității sociale;

3. contribuie la inițierea și formularea de propuneri în domeniul sau de activitate privind orientările de baza referitoare la ansamblul acțiunilor care vizează procesul de integrare europeană a României;

4. coordonează elaborarea rapoartelor la convențiile adoptate sub egida Organizației Internaționale a Muncii, ratificate de România;

5. asigura actualizarea anuală a Programului național de aderare a României la Uniunea Europeană cu progresele înregistrate în pregătirea pentru aderare, în domeniul muncii, asigurărilor și asistenței sociale;

6. cooperează cu compartimentele de integrare europeană din celelalte instituții pentru realizarea activităților de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană;

7. asigura participarea experților desemnați din cadrul ministerului la lucrările grupurilor de lucru ale Comitetului interministerial pentru integrare europeană, precum și la alte activități legate de acest proces;

8. colaborează cu partenerii sociali - patronat, sindicate - pentru o informare permanenta asupra solicitărilor acestora;

9. consulta partenerii sociali asupra inițiativelor legislative din sfera sa de activitate;

10. organizează și coordonează activitatea de sistematizare, simplificare și imbunatatire a legislației muncii;

11. efectuează studii, analize și documentari privind oportunitatea inițierii sau modificării unor acte normative privind legislația muncii;

12. elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie și a instituțiilor subordonate;

13. analizează și avizează proiectele de acte normative inițiate de ministere și de alte autorități ale administrației publice centrale, potrivit legii;

14. îndeplinește activități de audit intern în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 119/1999

privind auditul intern și controlul financiar preventiv;

15. editează buletine informative din domeniul sau de activitate; cheltuielile legate de tipărirea și difuzarea buletinelor informative vor fi suportate din alocațiile bugetare aprobate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale;

16. realizează coordonarea relatiei Guvernului cu partenerii sociali - patronat, sindicate -, astfel încât să poată fi asigurata o informare permanenta asupra solicitărilor acestora, în vederea analizarii posibilității soluționării lor împreună cu celelalte ministere;

17. exercita controlul asupra activităților desfășurate de instituțiile subordonate;

18. îndeplinește orice atribuții care îi sunt stabilite prin acte normative.

Articolul 15

În exercitarea atribuțiilor sale Ministerul Muncii și Solidarității Sociale colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte autorități publice și cu organisme guvernamentale și neguvernamentale.

Articolul 16

Ministrul muncii și solidarității sociale propune și numește, după caz, reprezentanții Guvernului în toate structurile naționale tripartite, conform legii.

Articolul 17

Ministrul muncii și solidarității sociale deleagă atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului Fondului pentru plata ajutorului de șomaj conducătorului executiv al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat, conducătorului executiv al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Articolul 18

Ministerele, celelalte autorități ale administrației publice, instituțiile publice, precum și agenții economici au obligația de a pune la dispoziție Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, la cererea acestuia, documentele, datele și informațiile necesare pentru realizarea atribuțiilor sale.

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 23

Încadrarea în numărul de posturi aprobat se realizează în maximum 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul 24

Articolul 25

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri Ministerul Muncii și Solidarității Sociale va aplica măsurile de restructurare în instituțiile și unitățile subordonate.

Articolul 26

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale utilizează un parc propriu de transport pentru aparatul ministerului și pentru unitățile subordonate, care se stabilește potrivit prevederilor legale.

Articolul 27

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 28

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga

Hotărârea Guvernului nr. 188/1999

privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 24 martie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.