HG nr. 767/1999

Inspecția Muncii este organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București, prin care se exercită atribuții de autoritate de stat în domeniul muncii, relațiilor de muncă, securității și sănătății în munca.

Inspecția Muncii are personalitate juridică și este finanțată de la bugetul de stat și din venituri extrabugetare constituite din comisioane și tarife percepute pentru prestări de servicii, consultanța, asistența de specialitate, precum și din alte surse prevăzute de lege.

În subordinea Inspecției Muncii funcționează în fiecare județ și în municipiul București inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate juridică.

Inspecția Muncii exercita controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniile sale de competența în unitățile din sectorul public, mixt, privat, precum și la alte categorii de angajatori.

Inspecția Muncii are ca principal scop urmărirea îndeplinirii obligațiilor legale de către angajatorii prevăzuți la alin. (1), în domeniul relațiilor de muncă, precum și a celor referitoare la condițiile de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor participanți la procesul de muncă, în desfășurarea activității.

În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la

art. 5 din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, cu modificările ulterioare, Inspecția Muncii și inspectoratele teritoriale de muncă preiau atribuțiile care revin camerelor de muncă din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială, conform prevederilor

Legii nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, cu modificările ulterioare, precum și atribuțiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecția muncii stabilite de

Legea protecției muncii nr. 90/1996

și de alte acte normative în vigoare, având următoarele atribuții:

A. Atribuții generale:

a) controlează aplicarea corecta și unitară a legilor și a altor acte normative care reglementează relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în munca, precum și protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite;

b) coordonează, îndrumă metodologic și controlează activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă și a unităților înființate potrivit art. 6 alin. (1);

c) reprezintă Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca organ de specialitate, în relațiile de cooperare internationala cu instituții similare;

d) elaborează programele anuale de acțiuni și de inspecție pentru implementarea politicii Ministerului Muncii și Protecției Sociale în domeniu;

e) elaborează metode și proceduri unitare de inspecție a muncii;

f) controlează respectarea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă cu condiții deosebite, evidenta acestora și modul de realizare de către agentul economic a măsurilor tehnico-economice pentru normalizare;

g) organizează sistemul informațional necesar activității proprii;

h) face propuneri în vederea inițierii și elaborării de proiecte de acte normative în domeniu;

i) organizează și controlează activitatea de pregătire și perfecționare a pregătirii personalului propriu;

j) organizează activitatea de formare a persoanelor cu atribuții în domeniu, angajate la persoanele fizice și juridice;

k) cooperează cu ministerele, cu alte inspecții de specialitate, cu instituții publice sau private și cu reprezentanții partenerilor sociali;

l) gestionează veniturile realizate din consultanța, asistența de specialitate și din alte prestări de servicii, calculate pe bază de tarife, taxe, comision, și alte venituri obținute conform prevederilor legale;

m) controlează în limita competentelor modul de aplicare a prevederilor legale în domeniu, inclusiv la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice;

n) elaborează anual propuneri pentru proiectul bugetului de stat pe care îl înaintează Ministerului Muncii și Protecției Sociale spre aprobare;

o) elaborează bugetul de venituri și cheltuieli pentru activitatea extrabugetara.

B. Atribuții specifice în domeniul stabilirii și controlului relațiilor de muncă:

a) îndrumă și controlează aplicarea unitară a legislației muncii;

b) organizează activitățile de control și evidenta a angajatorilor, a muncii prestate pe bază de contracte individuale de muncă și de convenții civile de prestări de servicii;

c) controlează respectarea legalității privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, precum și a convențiilor civile de prestări de servicii;

d) verifica legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de muncă, controlează respectarea lor de către angajatori, asigura și urmărește înregistrarea acestora în carnetele de muncă;

e) controlează modul de completare a carnetelor de muncă și condițiile de păstrare a acestora la unitățile din sectorul public, privat și la alte categorii de angajatori;

f) asigura întocmirea și completarea, în termenul prevăzut de lege, a carnetelor de muncă pe care le are în păstrare, precum și evidenta acestora;

g) controlează dacă persoanele fizice și juridice respecta prevederile legale privind înregistrarea contractelor de muncă și a convențiilor civile de prestări de servicii;

h) certifica și contrasemnează legalitatea inscrierilor efectuate în carnetele de muncă de către angajatorii cărora li s-a aprobat păstrarea și completarea acestora la sediu;

i) verifica documentele prezentate de angajatori din care rezultă ca s-au achitat contribuția către bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția pentru constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, a Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, precum și contribuția de asigurări de sănătate, conform legii, și sesizează instituțiile care gestionează aceste fonduri în legătură cu încălcarea prevederilor legale din domeniul lor de competența;

j) tine evidenta persoanelor fizice și juridice care datorează comisionul prevăzut de lege pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă, verificarea și certificarea legalității acestora;

k) verifica și urmărește modul în care sunt calculate sumele virate cu titlu de comision pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă, precum și pentru verificarea și certificarea legalității înregistrărilor efectuate de către angajatori în condițiile legii;

l) controlează modul de întocmire a registrului special de evidenta a personalului angajat în baza contractelor individuale de muncă sau a convențiilor civile de prestări de servicii;

m) stabilește procedura de acreditare a societăților comerciale cu obiect de activitate în domeniul evidentei muncii;

n) stabilește metodologia de lucru pentru societățile comerciale care solicită dreptul de păstrare și completare a carnetelor de muncă.

C. Atribuții specifice în domeniul securității și al sănătății în munca:

a) controlează aplicarea prevederilor

Legii nr. 90/1996 , ale

Legii nr. 126/1995

privind regimul materiilor explozive și ale

Decretului nr. 466/1979

privind regimul produselor și substanțelor toxice, precum și ale altor acte normative în vigoare, notificând prin înscrisuri neconformitățile dintre acestea și situația constatată;

b) controlează aplicarea prevederilor legale referitoare la politicile de prevenire bazate pe evaluarea riscurilor;

c) verifica modul de organizare și funcționare a comitetelor de securitate și sănătate în munca;

d) urmărește respectarea de către persoanele fizice și juridice a condițiilor pentru care s-a eliberat autorizația de funcționare din punct de vedere al protecției muncii;

e) controlează, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, aplicarea dispozițiilor legale referitoare la certificarea produselor, a echipamentelor tehnice și a echipamentelor individuale de protecție importate, din punct de vedere al securității în munca, la intrarea pe teritoriul național și la comercializarea pe piața a acestora, sau a produselor, echipamentelor tehnice și a echipamentelor individuale de protecție fabricate și comercializate în țara;

f) elaborează metodologia și procedura de verificare a persoanelor fizice și juridice care au ca obiect de activitate prestări de servicii în domeniul protecției muncii;

g) controlează respectarea parametrilor mediului de muncă prin efectuarea de măsurători și determinări proprii sau prin laboratoare de specialitate abilitate;

h) solicita măsurători și determinări în vederea stabilirii categoriilor de salariați care lucrează în condiții deosebite de muncă, realizate prin Centrul de Monitorizare a Unităților cu Risc Profesional sau prin alte laboratoare abilitate;

i) controlează modul de aplicare a măsurilor medicale preventive privind asigurarea stării de sănătate a salariaților expusi la noxe;

j) controlează respectarea legislației privind examenul medical la angajare, adaptabilitatea în munca și controlul medical periodic;

k) controlează respectarea normelor și dispozițiilor tehnice emise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății privind îmbunătățirea condițiilor de muncă și de mediu pentru prevenirea bolilor profesionale și creșterea capacității de muncă;

l) controlează respectarea prevederilor legale în domeniul medicinei muncii;

m) controlează respectarea principiilor de ergonomie a muncii și impune luarea de măsuri tehnice și organizatorice de imbunatatire progresiva a condițiilor de muncă și de reducere a efortului fizic și psihic;

n) controlează modul în care este pregătit personalul pentru a acorda primul ajutor în caz de accidentare, precum și organizarea și dotarea echipelor de salvatori, pentru situațiile impuse de specificul activității sau prevăzute de lege.

Atribuțiile prevăzute la alin. (1) pot fi detaliate prin regulamentul de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale, la propunerea inspectorului general de stat.

Inspecția Muncii, prin personalul propriu, poate presta la cererea celor interesați următoarele servicii:

A. În domeniul relațiilor de muncă:

a) asistența de specialitate și consultanța în domeniul relațiilor de muncă;

b) pregătirea și perfecționarea în domeniul evidentei muncii a personalului societăților comerciale care au obținut aprobarea pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă în condițiile

Legii nr. 130/1999 ;

c) consultanța de specialitate pentru constituirea și acreditarea societăților comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii;

d) pregătirea și perfecționarea în domeniul evidentei muncii a personalului ce desfășoară activitate la societățile comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii, acreditate în condițiile legii.

B. În domeniul securității și sănătății în munca:

a) asistența tehnica la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) expertizarea persoanelor fizice și juridice în vederea eliberării autorizației de funcționare din punct de vedere al protecției muncii, a revizuirii autorizației la schimbarea condițiilor inițiale;

c) expertiza și analiza în vederea eliberării autorizației pentru producerea, deținerea, transportul, comercializarea și utilizarea substanțelor toxice și explozive;

d) consultanța privind metodele și mijloacele manageriale de aplicare a prevederilor legislative în scopul normalizarii condițiilor de muncă;

e) organizarea cursurilor, consultanța și asistența de specialitate pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului cu activitate în domeniul protecției muncii;

f) consultanța și asistența de specialitate la evaluarea nivelului de risc, în vederea stabilirii programelor de prevenire a accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale;

g) organizarea cursurilor de pregătire a evaluatorilor nivelului de risc;

h) consultanța pentru elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate și sănătate în munca;

i) analize, expertize și asistența tehnica privind activitățile specifice sectorului minier și utilizarea materialelor explozive;

j) analiza și avizarea documentațiilor aferente instalațiilor din mediile cu potențial exploziv;

k) măsurători și determinări privind parametrii mediului de muncă prin prelevări de probe, produse și materiale pentru cuantificarea riscurilor de imbolnavire profesională sau de accidentare.

Contravaloarea prestațiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiari și constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecția Muncii.

Pentru prestările de servicii se percep tarife aprobate prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale la propunerea Inspecției Muncii.

Sumele realizate în regim extrabugetar în condițiile art. 4, potrivit

art. 12 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 130/1999 , și cele din prestațiile efectuate în baza

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 108/1999

vor fi administrate la nivelul Inspecției Muncii și se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de personal, materiale și de capital, fiind repartizate prin bugete de venituri și cheltuieli pentru Inspecția Muncii și unitățile subordonate.

Din sumele realizate potrivit alin. (1) se poate constitui un fond aflat la dispoziția inspectorului general de stat pentru stimularea personalului. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale.

Inspecția Muncii poate înființa, în condițiile prevăzute la

art. 3 din Legea nr. 108/1999 , unități cu personalitate juridică care efectuează prestații în domeniul sau de competența, respectiv:

a) pregătirea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului propriu al Inspecției Muncii;

b) pregătirea și perfecționarea pregătirii personalului din alte sectoare de activitate în domeniul protecției muncii;

c) alte tipuri de prestații legate de specificul activității.

Contravaloarea prestațiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiarii serviciilor.

Inspecția Muncii este condusă de un inspector general de stat.

Inspectorul general de stat reprezintă Inspecția Muncii în raporturile cu autoritățile administrației publice, cu persoane fizice și juridice.

Inspectorul general de stat reprezintă Inspecția Muncii în relațiile cu organismele internaționale în domeniu.

În exercitarea atribuțiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncți și un Corp de control al calității inspecției.

Inspectorul general de stat și cei doi inspectori generali de stat adjuncți sunt inspectori de muncă.

Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare inspectorul general de stat și inspectorii generali de stat adjuncți vor fi asimilați ca salarizare cu una dintre funcțiile de execuție pe grade profesionale cuprinse în anexa nr. V și pentru funcția de conducere cu cele din anexa nr. IX/1 poziția 1 și, respectiv, poziția 2 din

Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, cu modificările ulterioare.

În cadrul Inspecției Muncii se organizează și funcționează Colegiul Inspecției Muncii, organ consultativ în domeniul de activitate.

Componenta și competentele Colegiului Inspecției Muncii se stabilesc de către inspectorul general de stat.

Colegiul Inspecției Muncii se întrunește periodic sub conducerea inspectorului general de stat pentru stabilirea strategiei și dezbaterea problemelor deosebite.

Corpul de control al calității inspecției verifica modul în care personalul Inspecției Muncii respecta prevederile legale în domeniu.

Competentele, atribuțiile și metodologia de lucru ale Corpului de control al calității inspecției se stabilesc de către inspectorul general de stat.

Atribuțiile compartimentelor functionale ale Inspecției Muncii se stabilesc prin regulament de organizare propriu.

Atribuțiile personalului Inspecției Muncii se stabilesc prin fișa postului.

Inspectoratele teritoriale de muncă subordonate Inspecției Muncii sunt conduse de inspectori-șefi. În exercitarea atribuțiilor inspectorii-șefi au în subordine câte doi inspectori-șefi adjuncți.

Inspectorii-șefi și inspectorii-șefi adjuncți sunt inspectori de muncă.

Personalul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din inspectori de muncă și din alte categorii de personal.

Inspectorii de muncă au studii superioare și specializarea necesară pentru realizarea activității de control, conform obiectivelor și atribuțiilor prevăzute de lege, în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în munca.

La alte categorii de personal se încadrează personalul din activitățile economice, financiare, juridice, administrative, al laboratoarelor toxicologice, precum și personalul de deservire.

Salarizarea personalului încadrat în Inspecția Muncii și în inspectoratele teritoriale de muncă se stabilește prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare personalul Inspecției Muncii va fi asimilat ca salarizare funcțiilor de execuție pe grade și funcții profesionale, conform anexelor nr. V și VIII/2 din

Legea nr. 154/1998 .

Inspectorii de muncă sunt echivalati cu una dintre funcțiile cuprinse la pozițiile 1-6 din anexa nr. V la

Legea nr. 154/1998 .

Personalul Inspecției Muncii și al unităților subordonate poate fi stimulat din veniturile extrabugetare realizate și din amenzile aplicate, potrivit legii.

Inspectorii de muncă sunt independenți față de orice schimbare guvernamentală și sunt încadrați prin concurs sau examen conform prevederilor legale în vigoare.

Funcția de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane cu studii superioare tehnice, juridice, economice, psihosociologice și de medicina a muncii.

Înscrierea la concurs sau la examen pentru funcțiile de conducere din cadrul Inspecției Muncii se face avându-se în vedere, în principal, următoarele criterii:

a) aptitudini manageriale;

b) activitatea desfășurată anterior;

c) capacitate deplina de exercițiu;

d) sa nu fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție;

e) să aibă cetățenia română și domiciliul în România.

Metodologia de selecție, angajare, pregătire, definitivare și promovare a personalului admis în Inspecția Muncii în urma concursului sau a examenului se stabilește prin regulament de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale, la propunerea inspectorului general de stat.

Inspectorii-șefi adjuncți ai inspectoratelor teritoriale de muncă sunt numiți în condițiile legii, prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale, la propunerea inspectorului general de stat.

Atribuțiile și competentele inspectorilor-șefi și ale inspectorilor-șefi adjuncți se stabilesc de către inspectorul general de stat.

Inspecția Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pe bază de protocol, clădirile, spațiile și terenurile aferente unde se desfășoară activitățile camerelor de muncă din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială și al inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecția muncii, precum și toate celelalte bunuri aflate în patrimoniu, necesare desfășurării activității specifice, inclusiv fondurile financiare obținute în regim extrabugetar, existente la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Pentru dezvoltarea activităților proprii autoritățile administrației publice centrale sau locale vor atribui Inspecției Muncii, cu prioritate, în condițiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri și spații.

Sumele realizate în condițiile art. 5, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului și sunt purtătoare de dobânda.

Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârșitul anului, se reportează în anul următor, putând fi folosite în condițiile prevăzute la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 .