Decizia nr. 533/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) și ale

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Florin Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.791D/2007 care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederile

art. 22 din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Gheorghița Liliana Marin.

La apelul nominal se prezintă, personal, autoarea excepției.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Partea prezentă nu se opune conexării celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.791 D/2007 la Dosarul nr. 1.478D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Gheorghița Liliana Marin solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele :

Prin Încheierea din 2 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.461/32/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) și

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Florin Crăciun.

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.014/120/2006, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Gheorghița Liliana Marin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la dreptul de proprietate privată, deoarece instituie un termen scurt pentru depunerea notificărilor în vederea restituirii imobilelor ce cad sub incidența actului normativ criticat, termen ce nu a fost prelungit prin

Legea nr. 247/2005 . Se susține că limitarea în timp a aplicării prevederilor

Legii nr. 10/2001 , prin stabilirea unui termen scurt în care să se depună notificările, apare ca fiind nejustificată, întrucât, pe de o parte, "arhivele sunt dezorganizate și lipsite de mijloace de căutare avansată și au personal insuficient", iar, pe de altă parte, "actele de proprietate au fost preluate sau distruse de agenții statului comunist". În esență, consideră că "ceea ce a uitat legiuitorul este repunerea în termenul de depunere a notificărilor".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate privind

art. 22 din Legea nr. 10/2001 .

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 20, ale art. 44 alin. (3) și (6) și ale art. 46 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând încheierea pronunțată în Dosarul nr. 1.461/32/ 2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, Curtea reține că, deși a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) și al

art. 22 din Legea nr. 10/2001 , în realitate, obiect al excepției îl constituie art. 22 din această lege.

Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi ce au următorul cuprins:

"(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

(2) Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.

(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunică persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (2) referitoare la principiul legalității, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1), (3) și (6) relative la garantarea proprietății private, ale art. 46 privind dreptul la moștenire și ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană. Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relativ la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția, Curtea constată că prevederile

art. 22 din Legea nr. 10/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la unele dintre dispozițiile constituționale invocate și în cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 388 din 9 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, și prin

Decizia nr. 250 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat că

Legea nr. 10/2001

este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituită, prin art. 22 și următoarele din lege, o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor terenuri sau construcții - de către persoana juridică deținătoare, prin decizie sau prin dispoziție motivată a organelor sale de conducere.

Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituirea imobilelor de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni prevăzut de

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

Totodată, Curtea, în jurisprudența sa, de exemplu,

Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, a statuat că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare [...]".

Aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

Și, în fine, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (3) și (6) relative la garantarea proprietății private, ale art. 46 privind dreptul la moștenire, ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, invocate ca fiind încălcate, nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Florin Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală și de Gheorghița Liliana Marin în Dosarul nr. 8.014/120/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2008.