Decizia nr. 344/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Anca Lavinia Stanica în Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituție, termenul de notificare prevăzut în cadrul procedurii prealabile speciale fiind necesar pentru clarificarea definitivă a situației juridice a imobilelor care fac obiectul
Legii nr. 10/2001 . Pe de altă parte, se considera ca este de competența exclusiva a legiuitorului de a reglementa termene procedurale și sancțiuni pentru nerespectarea acestora, respectiv decăderea din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent. Se mai arata ca excepția de neconstituționalitate este cu atât mai nefondata cu cat petenta nu pierde posibilitatea de a-și valorifica dreptul de proprietate pe calea unei acțiuni în revendicare, potrivit dreptului comun.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.766/2003, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Anca Lavinia Stanica.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prevederile
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
încalcă dreptul de proprietate privată prin instituirea unui termen restrictiv de 6 luni în care proprietarul își poate revendica dreptul de proprietate.
Raportat la dispozițiile art. 480 din Codul civil, precum și la cele referitoare la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, se considera ca textul de lege criticat stabilește ca exista un drept de proprietate prescriptibil (în cazul în care acest drept de proprietate trebuie revendicat de la stat) și un drept de proprietate imprescriptibil (în cazul în care acesta trebuie revendicat de la o persoană de drept privat), în acest fel statul având o poziție privilegiată de natura a contraveni dispozițiilor constituționale.
Tribunalul Dolj - Secția civilă apreciază ca legiuitorul are atribuții exclusive de a stabili termenele și căile de atac, putând sa prevadă reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite. Astfel, prin
se instituie o procedură prealabilă specială, care în mod firesc prevede și anumite limite, precum și sancțiunea ce apare în cazul nerespectării acestora.
Se apreciază ca
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
prevede sancțiunea decăderii, neputându-se deduce ideea prescriptibilitatii dreptului de proprietate. Prescripția și decăderea sunt doua notiuni total diferite, prin insesi efectele pe care le produc. Asa fiind, petenta nu a pierdut posibilitatea exercitării acțiunii pe calea dreptului comun, independent de procedura prealabilă stabilită prin
În concluzie, instanța apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca după intrarea în vigoare a
acțiunea în revendicare a imobilelor preluate fără titlu în condițiile dreptului comun nu mai poate fi primită, urmând a fi respinsă ca inadmisibila, cei interesați trebuind sa recurgă la procedura administrativă prevăzută în noua lege.
Se apreciază ca termenul prevăzut pentru notificarea persoanelor juridice deținătoare ale imobilelor care intra sub incidența acestei legi este un termen de decădere și nu de prescripție. Instituind acest termen de decădere, legiuitorul a făcut aplicarea art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia dreptul de proprietate este garantat, însă conținutul și limitele acestuia sunt stabilite prin lege.
Prin
s-a creat singura posibilitate pentru persoanele interesate de a exercita dreptul de a-și recupera imobilele ce intra sub incidența acestei legi. În lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fi putut fi revendicate oricând, în condițiile dreptului comun, inducandu-se astfel o stare de insecuritate a circuitului civil.
Se mai apreciază ca, tocmai în vederea asigurării posibilității exercitării dreptului la restituirea imobilelor prevăzute de legea în discuție, termenul pentru depunerea notificărilor a fost prelungit succesiv prin cele doua ordonanțe.
Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată.
Avocatul Poporului considera ca asigurarea securității circuitului civil nu s-ar putea realiza dacă legea nu ar fi stabilit un termen în care să se formuleze notificarea în vederea retrocedarii imobilelor preluate abuziv de către stat.
Pe de altă parte, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naște în viitor, prin aplicarea dispozițiilor legale conținute de legea specială, astfel încât se considera ca dispozițiile art. 135 din Constituție nu sunt incalcate, deoarece prevederile privind ocrotirea și inviolabilitatea proprietății se aplică numai după restituirea imobilelor care fac obiectul
Se considera astfel ca prevederile
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are următorul conținut:
- Art. 21 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent."
Prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 109/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, și prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 145/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001, termenul pentru depunerea notificărilor a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni.
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:
- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile
au instituit o procedură administrativă sui-generis având ca obiect restituirea în natura a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare de persoanele juridice prevăzute la art. 20 alin. (1).
Declanșarea procedurii are loc pe calea unei notificări adresate de către persoana indreptatita persoanei juridice deținătoare, iar, dacă aceasta din urma nu este cunoscută, primăriei în a carei raza teritorială se afla imobilul sau instituției care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale, în cazul în care imobilul se afla în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru evitarea perpetuarii stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile,
a instituit un termen de 6 luni de la data intrării sale în vigoare, în interiorul căruia trebuie trimisa notificarea, termen prelungit în doua randuri cu câte 3 luni. Sancțiunea nerespectării sale consta în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent.
Textul de lege criticat este considerat a fi în contradictie cu art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, întrucât, în opinia autorului excepției, prin instituirea acestui termen, statul își încalcă obligația, constituțional asumată, de a ocroti proprietatea care astfel încetează a mai fi inviolabilă.
O atare critica este evident nefondata în situațiile în care obiectul notificării îl constituie un imobil preluat de stat cu titlu. Asa cum Curtea a statuat în precedent, prin efectul unei atare preluări proprietarul inițial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în aceasta calitate, este îndreptățit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Altfel spus, titularul inițial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data notificării persoanei juridice deținătoare, ci doar posibilitatea de a obține reconstituirea acesteia, nu are cum sa invoce încălcarea - pe calea reglementării care sancționează nerespectarea termenului de trimitere a notificării - unui drept pe care nu-l mai are.
Asadar, sub acest aspect, nu exista nici o contradictie între textul de lege prevăzut de alin. (5) al
art. 21 din Legea nr. 10/2001
și principiul constituțional al inviolabilitatii dreptului de proprietate consacrat de art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală, motiv pentru care Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În ceea ce privește imobilele preluate fără un titlu valabil de către stat, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , persoanele care au fost deposedate de aceste imobile și-au păstrat calitatea de proprietari de la data preluării. Însă nici în asemenea situații nu exista temeiuri care să impună și să justifice calificarea reglementării în cauza ca fiind neconstitutionala.
În argumentarea criticii sale autorul excepției pleacă de la o premisa gresita constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca și de acelea ale art. 135 alin. (6) care consacra caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii".
Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principiala conferita de Constituție, în asa fel încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constata ca prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât sa dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competentei sale constituționale.
Într-adevăr, recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitatii reparatorii urmărite, dar intolerabil, într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată.
Întrucât imprescriptibilitatea, chiar dacă este consacrată cu titlu de principiu în legislația noastră, nu tine de esenta dreptului de proprietate imobiliară și, ca atare, nu este consacrată de Constituție, Curtea apreciază ca legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a indreptati calificarea reglementării respective ca fiind neconstitutionala.
Pe de altă parte, independent de ratiunile înfățișate, împrejurarea ca persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit sa cunoască termenul de notificare, ca și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale da expresie propriei sale culpe, cu atât mai puțin scuzabila cu cat respectivul termen a fost prelungit de doua ori, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipsește de indreptatire critica reglementării în cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Anca Lavinia Stanica în Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.