Decizia nr. 615/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) și f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) și

art. 80 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euromod Com" - S.R.L. din Târgoviște în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 273/120/2007, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) și f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) și

art. 80 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euromod Com" - S.R.L. din Târgoviște.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 13 alin. (2) din lege, care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar sau lichidatorului, iar nu a judecătorului-sindic, de a convoca după bunul plac creditorii, uneori chiar împotriva intereselor acestora, fără a prevedea în mod concret condițiile de convocare, vin în contradicție cu principiul constituțional al liberului acces la justiție.

În ceea ce privește dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. e) și f), acestea sunt neconstituționale întrucât avantajează creditorii care fac parte din comitetul creditorilor, plasându-i pe o poziție dominantă de pe care pot adopta decizii și lua hotărâri în detrimentul restului creditorilor. Creditorii din comitet, prin deciziile lor, urmăresc satisfacerea interesului personal, iar nu desfășurarea procedurii insolvenței în condiții obiective, de natură să acopere și creanțele creditorilor minoritari. Prin urmare, textele de lege criticate încalcă principiul egalității părților în fața instanței, precum și principiul contradictorialității procesului civil.

Dispozițiile

art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006

sunt neconstituționale, întrucât acțiunile pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor ar trebui introduse de administratorul judiciar sau de lichidator numai după ce prejudiciul creditorilor a fost constatat, iar nu în scopul constatării acestui prejudiciu.

Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) și art. 80 din lege, autorul pretinde că acestea nu delimitează în mod clar atribuțiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practică.

Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a analizat excepția de neconstituționalitate sub aspectul condițiilor de admisibilitate, fără a-și exprima punctul de vedere cu privire la temeinicia criticii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că specificul procedurii insolvenței, anume caracterul concursual, a impus instituirea unui organ procedural independent față de părți, respectiv administratorul judiciar sau lichidatorul, în ale cărui atribuții intră convocarea adunării creditorilor, competență partajată cu comitetul creditorilor. Deci, lărgirea competenței administratorului judiciar sau lichidatorului care trebuie să vegheze ca interesele tuturor creditorilor să fie respectate constituie un instrument conceput de legiuitor pentru a compensa limitările pe care le implică exercitarea colectivă a drepturilor procesuale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. e) și f) și

art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 , Guvernul face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate cu un atare obiect. Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) și art. 80 din lege, a apreciat că, întrucât critica vizează coerența și oportunitatea textelor de lege, excepția este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. e) și f), art. 20 alin. (1) lit. h), art. 24 alin. (1) și

art. 80 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 13 alin. (2): "Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar.";

- Art. 17 alin. (1) lit. a) și f): "Comitetul creditorilor are următoarele atribuții:

a) să analizeze situația debitorului și să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activității debitorului și la planurile de reorganizare propuse;[...]

f) să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.";

- Art. 20 alin. (1) lit. h): "Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor";

- Art. 24 alin. (1): "În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispozițiile art. 19, 21, 22, 23 și ale art. 102 alin. (5).";

- Art. 80: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanță care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

f) plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;

g) actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda o persoană fizică sau juridică față de care era la data efectuării transferului unor operațiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.

(2) Următoarele operațiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acțiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție dominantă asupra debitorului sau a activității sale;

f) cu un coindivizar asupra unui bun comun."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 146 privitoare la atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege criticate reglementează o parte din atribuțiile administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului creditorilor, și anume cele referitoare la introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu privire la aceste reglementări, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 725 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007. Cu acel prilej, a statuat că dispozițiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor.

Potrivit dispozițiilor criticate, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a formula acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80 din lege. În condițiile expres prevăzute de lege - art. 17 alin. (1) lit. f) sau art. 81 alin. (2), dacă aceștia nu au introdus la judecătorul-sindic o astfel de acțiune, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor și format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe. Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Așadar, Curtea constată că dispozițiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, și anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinței creditorilor participanți la procedura insolvenței.

Referitor la critica prevederilor art. 24 alin. (1) și art. 80 din lege, potrivit căreia acestea nu delimitează în mod clar atribuțiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practică, Curtea constată că dispozițiile art. 24 și

art. 34 din Legea nr. 85/2006

sunt edificatoare în privința competențelor celor două categorii de practicieni în insolvență. Astfel, prin sentința de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. De asemenea, în cazul în care pe parcursul procedurii generale judecătorul-sindic dispune trecerea la faliment, va desemna un lichidator, care poate fi și administratorul judiciar desemnat anterior. Atribuțiile administratorului judiciar încetează din momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului. Așa fiind, Curtea reține că legea stabilește cu claritate situațiile în care pot fi desemnați administratorul judiciar, respectiv lichidatorul, precum și atribuțiile specifice pe care aceștia sunt ținuți să le îndeplinească, orice confuzii care pot apărea în practică reprezentând exclusiv probleme de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu de neconstituționalitate a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2), ale art. 17 lit. e) și f), ale art. 20 lit. h), ale art. 24 alin. (1) și ale

art. 80 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euromod Com" - S.R.L. din Târgoviște în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2008.