Decizia nr. 670/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. a) și b) și

art. 110 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008

privind Codul silvic, excepție ridicată de Ioan Titu Mune în Dosarul nr. 877/187/2007 al Judecătoriei Beiuș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 877/187/2007, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 și

art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic, excepție ridicată de Ioan Titu Mune în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea pedepsei numai în condițiile și în temeiul legii, ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea de către Parlament prin legi organice a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora și ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativă, deoarece existența infracțiunilor împotriva fondului forestier este condiționată de cuantumul pagubei produse, cuantum care este stabilit prin trimiterea la un criteriu matematic ce nu are corespondent concret în norma de incriminare. În aceste condiții se afectează art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită decât în condițiile și în temeiul legii.

De asemenea, instituirea valorii metrului cub de masă lemnoasă pe picior, în funcție de care faptele constituie infracțiuni, printr-un ordin al ministrului de resort, contravine art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 din Constituție, deoarece doar Parlamentul are competența de a legifera în materia normelor de incriminare și doar prin lege organică, cu atât mai mult cu cât acest domeniu este exceptat de la delegarea legislativă.

Judecătoria Beiuș opinează că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ceea ce privește art. 97 alin. (1) din Codul silvic, deoarece nu are legătură cu cauza dedusă judecății, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru această infracțiune. În ceea ce privește dispozițiile

art. 98 din Legea nr. 26/1996 , instanța opinează că legiuitorul are libertatea să facă încadrări juridice diferite cu majorări de pedepse în funcție de valoarea prejudiciului tocmai pentru a proteja mai eficient fondul forestier și totodată criteriile nu sunt arbitrare, existând o valoare fixă care este o valoare medie a metrului cub de masă lemnoasă pe picior și un element variabil, care este coeficientul de înmulțire. De altfel, și în Codul penal există infracțiuni la care încadrarea juridică este diferită tot în raport cu valoarea prejudiciului (furtul, înșelăciunea, delapidarea, abuzul în serviciu, neglijența în serviciu) și la care calificarea se face după sintagma "consecințe deosebit de grave". Pe de altă parte, norma prevăzută de

art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996

este cuprinsă într-o lege adoptată de Parlamentul României cu respectarea dispozițiilor din regulamentele celor două Camere. Pedeapsa prevăzută este stabilită în condițiile și în temeiul legii, ordinele emise de către ministerul de resort nefăcând altceva decât să indice valoarea medie la zi a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece pedeapsa este stabilită pe baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective și discreționare, care ar avea semnificația încălcării principiului legalității și supremației legii.

Astfel, dispozițiile criticate prevăd elementele constitutive ale infracțiunilor pe care le reglementează, modul de calcul al pedepsei, precum și precizări terminologice cu privire la modul de stabilire a pedepsei, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. h) din Constituție. Faptul că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură nu încalcă prevederile constituționale invocate, deoarece prețul mediu nu reprezintă un element constitutiv al infracțiunii, ci un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.

Dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 97 alin. 1 și

art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările și completările ulterioare. După sesizarea instanței de contencios constituțional, actul normativ criticat a fost abrogat prin

art. 139 lit. a) din Legea nr. 46/2008

privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008. Noua lege a preluat soluția legislativă anterioară prevăzută în textele legale criticate și se regăsește în art. 108 alin. (1) lit. a) și b) și art. 110 alin. (1) lit. a) și b), care constituie astfel obiectul excepției de neconstituționalitate și asupra cărora urmează a se pronunța instanța de contencios constituțional. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 108 alin. (1) lit. a) și b): "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);";

- Art. 110 alin. (1) lit. a) și b): "(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a)."

Anterior abrogării, dispozițiile legale criticate aveau următorul conținut:

-