Decizia nr. 599/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu- judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 1, 3 și 4, precum și a dispozițiilor

art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată de Oprea Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.925/45/2006, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 3 și 4 raportate la alin. 1, precum și a dispozițiilor art. 98 alin. 3 și 4, raportate la alin. 1 din Codul silvic, excepție ridicată de Oprea Petrache în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât modul de calcul al valorii pagubei cauzate prin tăierea ori furtul de arbori din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră era reglementat printr-o altă lege, care nu are caracter organic, iar în prezent este reglementat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006

privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora. Mai mult decât atât, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la care fac referire art. 97 și art. 98 din Codul silvic, ca element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii, este stabilit prin ordin al ministrului, iar nu prin lege organică, în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. Prin această manieră de incriminare se încalcă principiul constituțional al unicității, imparțialității și egalității justiției, întrucât autoritatea administrativă care răspunde de silvicultură este cea care hotărăște asupra încadrării juridice a faptelor incriminate de art. 97 și art. 98 din Codul silvic, iar nu instanța de judecată. Se încalcă, de asemenea, în opinia autorului excepției, principiul legalității incriminării, deoarece textele criticate nu cuprind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind, prin urmare, suficient de previzibile pentru destinatarii lor. În sfârșit, pentru aceleași motive legate de redactarea imperfectă a textelor criticate, se susține că se încalcă și dreptul la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iași - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "textele de lege invocate ca neconstituționale (alineatele 3 și 4 ale art. 97 și art. 98) reglementează numai formele agravante ale infracțiunilor prevăzute în alin. 1, iar aceste infracțiuni sunt reglementate prin lege, astfel încât nu se poate susține că sunt neconstituționale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că soluția pronunțată anterior de Curte și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 97 alin. 1, 3 și 4, precum și dispozițiile

art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- art. 97 alin. 1, 3 și 4: "Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. [...]

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanțe chimice periculoase;

c) în timpul nopții;

d) în arii forestiere protejate."

- Art. 98 alin. 1, 3 și 4: "Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.[...]

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

În cazul în care furtul a fost săvârșit în împrejurările menționate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției, în ordinea menționării lor, sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 23 alin. (11) privind legalitatea pedepsei, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.

Se invocă, totodată, prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la legalitatea pedepsei, precum și ale art. 11 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitoare la legalitatea pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa cu privire la constituționalitatea acelorași texte de lege, în raport cu aceleași dispoziții constituționale și față de aceleași critici ca și în cazul excepției de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 și 98 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, statuând, pentru considerentele acolo reținute, că textele de lege criticate nu încalcă principiul legalității incriminării. De asemenea, prin

Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, Curtea a statuat că art. 97 alin. 1, 2 și 4 și art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic sunt în concordanță cu art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora. În același sens este și

Decizia nr. 57 din 6 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2003, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 1 și ale art. 98 alin. 1 din același act normativ.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Totodată, Curtea reține că, întrucât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit în baza art. 107 alin. (1) din Codul silvic, prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, rezultă că această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, neputându-se reține, prin urmare, încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la supremația Constituției și a legilor.

De asemenea, având în vedere că, indiferent de încadrarea juridică a conduitei în cauză, ca infracțiune sau contravenție, aceasta este supusă controlului instanțelor judecătorești, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de Constituție și lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea prejudiciului reținut în sarcina sa nu corespunde realității, rezultă că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu art. 24 și art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, privind dreptul la apărare și, respectiv, unicitatea justiției, precum și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

În sfârșit, câtă vreme nu se poate constata încălcarea vreunui text din actele internaționale invocate în motivarea excepției, nu se poate reține nici încălcarea art. 20 din Legea fundamentală.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 1, 3 și 4, precum și a dispozițiilor

art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată de Oprea Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al Curții de Apel Iași Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.