Decizia nr. 27/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ion Bonini - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 și 4 și ale

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996 , ridicată de Bulzan Gheorghe și de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părții, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 1999 și, apoi, pentru 4 februarie 1999, pentru 9 februarie 1999 și, respectiv, pentru 23 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 1998, pronunțată în Dosarul nr. 4.722/P/1997, Curtea de Apel Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 97 alin. 1, 2 și 4 și a

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996 , ridicată de Bulzan Gheorghe și de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea excepției Bulzan Gheorghe arata ca art. 97 și 98 din Codul silvic prevăd infracțiuni săvârșite împotriva fondului forestier, infracțiuni a căror existenta este condiționată de cuantumul pagubei produse, determinat în funcție de prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, incalcandu-se astfel prevederile art. 23 alin. (9), ale art. 31 alin. (1) și (2) și ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție. Se arata, de asemenea, ca prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior nu este definit prin norme prevăzute de legea organică, ci singura referire la acest preț mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior se regaseste în

Legea nr. 81/1993

privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului. Această lege, deși nu este o lege organică, prevede la art. 5 ca prețul se stabilește de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, care nu a publicat prețul în raport cu care se fixează valoarea pagubelor în cazul comiterii unor fapte ce constituie infracțiuni.

Prin concluziile scrise, depuse la dosarul Curții de Apel Timișoara și susținute oral în ședința publică din 28 mai 1998, reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat, de asemenea, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale. În opinia acestuia art. 97 alin. 1, 2 și 4 și art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic încalcă prevederile art. 31 alin. (1) din Constituție privind dreptul la informație. Se susține ca, potrivit acestor texte, prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ca element constitutiv al infracțiunii, este "stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, care nu este publicat în Monitorul Oficial al României, astfel ca norma de incriminare este neconstitutionala".

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța considera ca normele de incriminare cuprinse la art. 97 alin. 1, 2 și 4, precum și la

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

sunt neconstituționale, deoarece prețul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, pe baza căruia se poate stabili prejudiciul, ca element constitutiv al infracțiunii, nu este publicat în Monitorul Oficial al României și este stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca din examinarea prevederilor legale atacate, precum și ale art. 107 alin. 1 din aceeași lege rezultă ca atât elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 97 alin. 1 și la

art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 , cat și criteriile și cuantumurile potrivit cărora acestea se determina sunt reglementate prin lege, astfel că nu pot fi apreciate ca neconstituționale prin raportarea lor la dispozițiile art. 23 alin. (9) și ale art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție. Cu privire la prevederile art. 97 alin. 2 și 4 și ale

art. 98 alin. 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

se considera, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată, întrucât textele respective reglementează doua forme agravante ale infracțiunilor prevăzute la art. 97 alin. 1 și la art. 98 alin. 1, astfel încât problema juridică este aceeași ca și în cazul infracțiunilor reglementate de aceste alineate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

În temeiul

art. 5 din Legea nr. 47/1992

Curtea Constituțională a solicitat și opinia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 și 4 și ale

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996 .

În opinia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, comunicată prin Adresa nr. 2.499/R.T./1998, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, întrucât, potrivit legii, prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit de acest minister, dar prin lege nu se prevede obligativitatea publicării lui. Se considera ca prețul mediu nu este un element constitutiv al infracțiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, de care depinde incriminarea faptei. În consecința, se considera ca principiile legalității incriminării și ale supremației legii, consacrate de Constituție, nu sunt incalcate prin dispozițiile legale care au format obiectul excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 ,

retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Aceasta excepție are ca obiect dispozițiile art. 97 alin. 1, 2 și 4 și ale

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, care prevăd:

- Art. 97: "Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lastari din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. [...]

Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de doua sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o arma sau substanțe chimice periculoase;

c) în timpul nopții;

d) în arii forestiere protejate."

- Art. 98: "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lastari care au fost taiati ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. [...]

În cazul în care furtul a fost săvârșit în împrejurările menționate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani."

Prin excepția ridicată de Bulzan Gheorghe și de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a invocat neconstituționalitatea acestor prevederi legale cu motivarea ca, întrucât în lege nu se prevede care este prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă în raport cu care se stabilește valoarea pagubei și se determina existenta infracțiunii, este încălcat principiul constituțional al legalității incriminării, consacrat de art. 23 alin. (9), potrivit căruia "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii", precum și de art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care dispune ca infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Se mai arata ca singura referire legală la prețul mediu pe metru cub de masa lemnoasă pe picior se face la

art. 5 din Legea nr. 81/1993

privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului, care nu este însă lege organică și care prevede că acest preț se stabilește de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Pe de altă parte, în motivarea excepției de neconstituționalitate se invoca și faptul ca Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, competent potrivit legii sa stabilească prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, nu a dat publicității actul normativ prin care a stabilit acest preț mediu, ceea ce contravine art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevede dreptul la informația de interes public și obligația autorităților publice de a asigura, potrivit competentelor ce le revin, informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Din examinarea dispozițiilor art. 97 alin. 1, 2 și 4, precum și ale art. 98 alin. 1, 2 și 4, cuprinse în titlul VI "Raspunderi și sancțiuni" din

Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, Curtea retine ca acestea prevăd elementele constitutive ale infracțiunilor pe care le reglementează. În plus, art. 109 din Codul silvic menționează că "Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedura penală". Fața de aceste dispoziții legale nu se poate susține ca în lege nu sunt prevăzute toate condițiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infracțiune. Dimpotriva, examinarea textelor de lege criticate prin excepția de neconstituționalitate scoate în evidenta ca acestea definesc în măsura suficienta infracțiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat și stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat ca prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic și a

art. 5 din Legea nr. 81/1993 , de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, respectiv de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, dar aceasta determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la

Legea nr. 81/1993

referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin taierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenții sau infracțiuni).

Asa cum se subliniaza în punctul de vedere al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, "prețul mediu este stabilit și calculat în raport cu parametrii prevăzuți de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discretionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalității incriminării și supremației legii".

În același sens a statuat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, când, solutionand excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 81/1993 , pe care a admis-o în parte, s-a pronunțat și cu privire la legalitatea incriminării ca infracțiuni a faptelor prevăzute la acea data de reglementarea legală în materie, respectiv

art. 30 și 31 din Legea nr. 2/1987

privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională, economică și menținerea echilibrului ecologic. În esenta, s-a reținut ca sunt satisfacute imperativele principiului legalității pedepsei, prevăzut la art. 23 alin. (9) din Constituție, coroborat cu art. 72 alin. (3) lit. f) din legea fundamentală și principiul supremației legii. În ceea ce privește atributia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului de a preciza prețul în funcție de care se determina cuantumul pagubei, s-a reținut ca acest preț nu poate fi altul decât cel stabilit potrivit legii, deci pe baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective și discretionare, care ar avea semnificatia încălcării principiului legalității incriminării și supremației legii. Prin decizia menționată Curtea Constituțională a mai reținut ca "prin competența Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului de a stabili prețul respectiv nu se poate înțelege decât obligația acestuia de a-l calcula în raport cu parametrii prevăzuți de lege. Textul de lege nu conferă ministerului atributia de a stabili prețul în mod subiectiv, discretionar, exclusiv în funcție de aprecierea sa, ci îi impune obligația, inerenta unui expert, de a-l calcula în mod concret, ceea ce invedereaza un criteriu obiectiv". Referitor la necesitatea precizarii prețurilor negociate în actul de stabilire a prețului mediu, în considerentele deciziei se precizează ca teza "se justifica prin aceea ca numai astfel este posibila cenzura judecătorească a modului de calcul al prețului de către minister, ceea ce este necesar tocmai având în vedere rolul de expert pe care îl are ministerul în determinarea prețului". Prin aceeași decizie s-a stabilit, de asemenea, ca nepublicarea prețului mediu rezultat din negociere nu este o problemă de constituționalitate, deoarece principiul legalității pedepsei și supremației legii nu presupune necesitatea ca și aceste prețuri să fie publicate, prețul mediu nefiind un element constitutiv al infracțiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.

Decizia Curții Constituționale nr. 2/1996 are relevanta în cauza de fața, iar cele statuate în aceasta decizie își mențin valabilitatea, întrucât, deși textele a căror neconstituționalitate se invoca sunt diferite ca urmare a abrogării

Legii nr. 2/1987

prin

Legea nr. 26/1996 , problema de fond este aceeași și în actuala reglementare.

Chiar în condițiile în care toate elementele constitutive ale infracțiunii sunt cuprinse în lege, apare necesară, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului, prin care stabilește prețul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, aceasta fiind de natura să asigure deplina precizie privind cunoașterea și aplicarea prevederii legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 și 4 și ale

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, ridicată de Bulzan Gheorghe și de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 1997.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

OPINIE SEPARATĂ I

Soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei cauze este corecta, întrucât dispozițiile

art. 97 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic sunt constituționale, astfel cum rezultă din argumentele cuprinse în decizia la care se referă prezenta opinie separată. Exigențele art. 23 alin. (9) din Constituție, interpretate în lumina documentelor internaționale (art. III paragraful 2 al Declarației Universale a Drepturilor Omului; art. 15 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 7 paragraful 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), sunt satisfacute de aceste dispoziții legale, fiindca legiuitorul a definit în mod suficient conținutul constitutiv al infracțiunilor.

Nu impartasesc însă următoarea statuare din finalul considerentelor acestei decizii: "Chiar în condițiile în care toate elementele constitutive ale infracțiunii sunt cuprinse în lege, apare necesară, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului, prin care stabilește prețul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, aceasta fiind de natura să asigure deplina precizie privind cunoașterea și aplicarea prevederii legale."

În ceea ce ma privește, consider ca exista obligația legală, iar nu numai recomandarea de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului prin care este stabilit prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ordin prevăzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic și la

art. 5 din Legea nr. 81/1993

privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului.

Este adevărat ca, astfel cum se arata prin opinia separată a domnului judecător Kozsokar Gabor, nici un text din cuprinsul Codului silvic sau al

Legii nr. 81/1993

nu dispune publicarea acestui ordin.

Cu toate acestea, publicarea ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu este condiționată de existenta unei asemenea prevederi exprese în cuprinsul Codului silvic sau al

Legii nr. 81/1993 , întrucât, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, în Partea I a acestuia se publică, între altele, "actele normative ale organelor de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competentei lor stabilite prin lege, adoptate în vederea organizării executării legii". Se poate, asadar, observa ca publicarea, nefiind condiționată de existenta unei norme legale exprese care să dispună realizarea acesteia, este condiționată doar de o cerința care se referă la însăși substanța actului normativ, și anume necesitatea ca acel act normativ sa fi fost adoptat "în vederea organizării executării legii" - cerința care, neîndoielnic, este îndeplinită în cazul ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului prin care, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic și a

art. 5 din Legea nr. 81/1993 , se stabilește prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

În lipsa publicării acestui ordin, potrivit legii, în Partea I a Monitorului Oficial al României, se ajunge la situația ca, astfel cum pe buna dreptate se remarca prin opinia separată a domnului judecător KozsokEr GEbor, nici o persoană - potențial autor al unei contravenții sau al unei infracțiuni silvice - nu poate avea reprezentarea valorii pagubei ce ar putea fi cauzată de fapta sa și, în consecința, nici reprezentarea naturii contravenționale ori penale a acesteia.

Nu impartasesc însă concluzia la care, pornindu-se de la aceasta apreciere justa, se ajunge în menționată opinie separată, concluzie conform căreia dispozițiile art. 97 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic ar fi neconstituționale, sub cuvânt ca legea nici nu stabilește în mod direct, ea însăși, unul dintre elementele esențiale ale infracțiunii, nici nu prevede în mod expres ca actul normativ prin care acest element urmează a fi stabilit se va publică în Monitorul Oficial al României.

Consider ca - la nivelul legii - sunt satisfacute exigențele principiului constituțional al legalității incriminării ["Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii" - conform art. 23 alin. (9) din Constituție], atâta timp cat, astfel cum în mod just se arata în considerentele deciziei la care se referă prezenta opinie separată, Parlamentul a definit - în mod suficient - atât autoritatea de reglementare, cat și parametrii pe baza cărora aceasta trebuie să procedeze la efectuarea unor operațiuni matematice, în urma cărora să poată fi stabilit - în mod obiectiv, nediscretionar, fără adăugiri la voința legiuitorului - prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Sunt de acord ca, din punctul de vedere al tehnicii legislative, ar fi fost preferabila indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracțiune (astfel cum în mod justificat se sugereaza prin opiniile separate ale domnului judecător Costica Bulai și domnului judecător Kozsokar Gabor, tragandu-se însă concluzia neconstitutionalitatii, pe care nu o impartasesc), dar, pe de altă parte, înțeleg ca actuala opțiune legislativă a fost determinata de dinamismul prețurilor în cadrul unei economii de piața și care este supusă reformei, dinamism imposibil de urmat prin succesive modificări legislative realizabile în același ritm.

Nu ne aflam, asadar, în prezenta unei probleme de neconstituționalitate a dispozițiilor legale, ci în prezenta unei probleme de organizare a executării legii de către autoritatea însărcinată cu aceasta, problema care însă excede atribuțiilor Curții Constituționale. Într-adevăr, potrivit

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de [...] aplicare a legii...".

Cu toate acestea, includerea în finalul considerentelor deciziei Curții Constituționale a unei statuari din care rezultă ca ar fi doar recomandabila, iar nu obligatorie, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului poate crea impresia asocierii Curții Constituționale la considerarea ca legitima a nepublicarii acestui act normativ și, pe cale de consecința, mult mai grav, la condamnarea penală a faptuitorilor activităților infractionale prevăzute la art. 97 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic.

Într-adevăr, în condițiile în care aceste dispoziții legale sunt constituționale, este totuși inadmisibila trimiterea în judecata penală și condamnarea acestor făptuitori, dacă faptele au fost săvârșite mai înainte ca Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului sa fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinul prin care se stabilește prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Și aceasta întrucât faptei astfel săvârșite îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii - conform art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală -, și anume acela corespunzător laturii subiective. Într-adevăr, făptuitorul nu a avut reprezentarea valorii pagubei produse prin fapta sa și, în consecința, nu a putut sa prevadă rezultatul acesteia, nedistingand astfel între caracterul contraventional sau infractional al activității sale.

Având în vedere aceste consecințe, rezultă ca exista obligația legală de publicare a ordinului prevăzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic și la

art. 5 din Legea nr. 81/1993 , fiindca, în lipsa acestei măsuri de organizare a executării legii, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nu creează condițiile, la care este obligat prin lege, pentru aplicarea dispozițiilor de natura penală cuprinse în legislația silvică. Eventualele dificultăți produse, în cadrul unei economii de piața și aflate în reforma, de dinamismul nivelului prețului mediu pentru un metru cub de masa lemnoasă pe picior pot fi surmontate - la acest nivel normativ, inferior celui legislativ - prin modificarea periodică a ordinului prin care se stabilește acest preț, modificare publicată de fiecare data în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI

OPINIE SEPARATĂ II

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 1, 2 și 4 și ale art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic este intemeiata și ar fi trebuit să fie admisă.

Normele legale prevăzute în cele doua articole sunt norme penale incomplete, în măsura în care condiționeaza existenta infracțiunii de o anumită valoare a prejudiciului cauzat fondului silvic, valoare pe care o caracterizează ca pe un multiplu al prețului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, fără sa arate care este acest preț. Norma incriminatoare, rămasă astfel incompleta, nu poate funcționa decât dacă incriminarea este completată printr-o norma din alta lege, care să prevadă care este prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, lege care să fie în vigoare la data săvârșirii faptei. Suntem în prezenta, în situația data, a unor norme penale de referire, al căror specific este faptul ca ele își subordonează în parte conținutul, raportandu-se la reglementarea cuprinsă în alta norma, conținutul normei de referire urmând să se intregeasca cu elemente pe care le va procura norma complinitoare la care se adresează referirea "Consecința este ca existenta normei de referire depinde de existenta normei complinitoare și orice modificare a acesteia atrage, implicit, și modificarea normei de referire"*1).

Dispozițiile art. 97 și 98 din Codul silvic, ca norme de referința, nu pot exista și nu pot fi deci aplicate, atâta timp cat nu sunt completate printr-o norma care să stabilească prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Din datele existente la dosarul cauzei, în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, rezultă că nu exista până în prezent o lege care să prevadă prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, la care textele legale incriminatoare se referă și care ar trebui să le completeze. Se arata doar ca acest preț este stabilit, potrivit dispoziției din

art. 5 al Legii nr. 81/1993

privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, printr-un act care nu este publicat în Monitorul Oficial al României.

Trebuie subliniat însă ca, chiar dacă un astfel de act ar exista și ar fi publicat în Monitorul Oficial al României, el n-ar putea servi la completarea normelor penale de referire menționate. Aceste norme, fiind cuprinse în Codul silvic, deci într-o lege organică, n-ar putea fi complinite decât tot printr-o dispoziție cuprinsă într-o lege organică.

Altfel se încalcă dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție. Iar fără complinirea normelor prevăzute la art. 97 alin. 1, 2 și 4 și la art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Codul silvic, acestea rămânând norme incomplete, care nu pot fi aplicate decât cu încălcarea principiului legalității incriminării, fiindca nu poate fi aplicată o norma incriminatoare care nu prevede una dintre condițiile de existenta a infracțiunii, iar fapta respectiva nu poate fi considerată incriminata.

Dispozițiile legale criticate de autorul excepției sunt într-adevăr neconstituționale și vor rămâne ca atare atâta timp cat nu vor fi completate în conformitate cu Constituția, iar aplicarea lor în practica, asa cum în mod regretabil organele noastre judiciare sunt obligate sa o facă, împotriva opiniei lor, reprezintă o încălcare a principiului legalității incriminării. Observam, în acest sens, ca, în cauza, atât reprezentantul Ministerului Public, cat și instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, au fost de părere ca aceasta este intemeiata.

Principiul legalității incriminării, deși nu este explicit prevăzut în Constituția României, este prevăzut în toate tratatele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. În art. III paragraful 2 al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948 se prevede că "nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul în care ele au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului național sau internațional". Dispoziții asemănătoare se găsesc în art. 15 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de O.N.U. la 16 mai 1966, precum și în art. 7 pct. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei în 1950, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 30/1994. Toate aceste prevederi pot fi invocate, de asemenea, în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate în speta.

-----------

*1) Vezi Vintila Dongoroz, Drept penal, București, 1939, pag. 92.

Judecător,

prof. univ. dr. Costica Bulai

OPINIE SEPARATĂ III

Dispozițiile art. 97 alin. 1, 2 și 3, precum și ale

art. 98 alin. 1, 2 și 3 din Codul silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, sunt neconstituționale.