Decizia nr. 830/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarele nr. 4.541/36/2005 și 1.010/91/2006.

La apelul nominal se prezintă partea Michaela Magdalena Ienibace, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate.

Partea prezentă lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect procedural.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.035D/2008 la Dosarul nr. 321D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, Michaela Magdalena Ienibace solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât tind la modificarea unor situații juridice create ca urmare a depunerii notificărilor în termenul prevăzut de lege și creează discriminări între persoane aflate în aceeași situație juridică.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.541/36/2005, și prin Încheierea din 12 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.010/91/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de instanță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală arată că legea specială de reparație, edictată exclusiv în beneficiul persoanelor deposedate abuziv de stat, a stabilit regula restituirii în natură a imobilelor către foștii proprietari, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare. De asemenea, legea are aplicabilitate limitată în timp, legiuitorul instituind un termen de decădere în interiorul căruia persoanele îndreptățite au putut formula cereri de restituire, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002.

Caracteristica raporturilor juridice reglementate, create între titularii notificărilor și persoanele juridice deținătoare ale imobilelor ce fac obiectul legii, este aceea că, odată înregistrată notificarea în condițiile legii, pe de o parte, pentru fostul proprietar se naște dreptul de a redobândi în natură imobilul, exceptând desigur situațiile limitativ enumerate de lege în care o asemenea măsură nu este posibilă, iar, pe de altă parte, pentru unitatea deținătoare se naște obligația de a emite decizia/dispoziția de restituire în termen de 60 de zile.

În forma inițială a

legii, anterioară modificării survenite prin Legea nr. 247/2005 , obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv intra și în sarcina societăților comerciale integral privatizate, cu condiția ca bunul imobil solicitat să fi fost preluat de stat fără titlu valabil.

În perioada de timp cuprinsă între data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001

și data la care a expirat termenul de decădere pentru depunerea notificărilor, conținutul dispozițiilor care reglementau obligația societăților comerciale integral privatizate de a restitui în natură bunurile preluate de stat fără titlu nu a suferit nicio modificare. Prin urmare, toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație juridică identică, și anume au dobândit dreptul la restituirea în natură a respectivelor bunuri.

Din această perspectivă, faptul că prin legea nouă, respectiv dispozițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 , se tinde la modificarea unor situații juridice formate anterior, ale căror efecte s-au consumat deja prin depunerea notificărilor, conferă prevederilor criticate caracter retroactiv, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Mai mult, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de către societățile comerciale integral privatizate - nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituirea în natură, aflate în situații identice.

Pe de altă parte, soluția legislativă cuprinsă în textul de lege criticat creează discriminare și între societățile comerciale integral privatizate aflate, de asemenea, în situații juridice identice, întrucât exonerarea de la obligația de a restitui în natură imobilele preluate fără titlu valabil a unităților deținătoare care, cu rea-credință, au tergiversat soluționarea notificărilor are drept consecință defavorizarea tocmai a acelora care, cu bună-credință, au respectat termenul legal pentru emiterea deciziilor de restituire.

În consecință, dispozițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

sunt neconstituționale, fiind în vădită contradicție cu principiile constituționale al neretroactivității legii și al egalității în drepturi a cetățenilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste dispoziții modifică prevederile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenite în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, art. 29 alin. (1), care au următorul conținut: "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii și art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Curtea constată că dispozițiile

Legii nr. 10/2001

au instituit o procedură administrativă sui-generis, având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1). Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege.

Declanșarea procedurii are loc pe calea unei notificări adresate de către persoana îndreptățită persoanei juridice deținătoare, iar dacă aceasta din urmă nu este cunoscută primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul sau instituției care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile,

art. 22 din Legea nr. 10/2001

a instituit un termen de 6 luni de la data intrării sale în vigoare, în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea, termen prelungit în două rânduri cu câte 3 luni și care a expirat la un an după intrarea în vigoare a legii, respectiv la data de 14 februarie 2002. Sancțiunea nerespectării sale constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că înainte de modificarea operată prin dispozițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

Legea nr. 10/2001

reglementa în art. 27 alin. (1) următoarele: "Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate."

În urma modificării

Legii nr. 10/2001 , art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989 și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate. Dacă în art. 27 se făcea distincție între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozițiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora. Referitor la modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - restituirea imobilelor în natură sau plata unor despăgubiri prin echivalent -, Curtea a statuat în jurisprudența sa constantă că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice.

În continuare, Curtea constată că prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu s-au adus modificări dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001 , deci nu s-a instituit un nou termen de depunere al notificărilor de către persoanele îndreptățite. În acest sens, este indubitabil că depunerea notificărilor s-a realizat sub imperiul

Legii nr. 10/2001 , în termenul acolo prevăzut. Întrucât acest termen nu era în derulare la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , fiind expirat, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 14 februarie 2002, se poate afirma că, odată înfăptuită, situația juridică respectivă s-a și finalizat. Prin urmare, toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație juridică identică, și anume au dobândit vocația la măsuri reparatorii, cu precizarea că în cazul bunurilor preluate fără titlu valabil persoanele îndreptățite vor beneficia de restituirea în natură a respectivelor bunuri.

Așa fiind, Curtea reține că analiza pe care o impune controlul de constituționalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situația juridică reglementată prin norma de lege criticată. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Or, Curtea constată că legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce privește imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dar nu instituie și un nou termen pentru depunerea notificărilor, unica ipoteză în care ar fi fost susceptibilă de a se aplică pentru viitor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare. Prin urmare, legea nouă are ca unic domeniu temporal de acțiune faza inițială de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum și a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea.

Mai mult, noua reglementare tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. Or, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de societățile comerciale integral privatizate - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituirea în natură, aflate, așa cum s-a arătat în prealabil, în situații identice.

În concluzie, Curtea constată că dispozițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

contravin principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii și egalitatea în drepturi a cetățenilor, consacrate în art. 15 alin. (2) și în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarele nr. 4.541/36/2005 și nr. 1.010/91/2006, și constată că, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Guvernului și celor două Camere ale Parlamentului.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

*

* *

OPINIE SEPARATĂ

Socotim că excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât prevederile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție, ce țin de interpretarea și aplicarea lor de către instanța de judecată.

Este adevărat că legea specială de reparație ( Legea nr. 10/2001 ) stabilește regula privind restituirea în natură a imobilelor, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind de strictă interpretare și aplicare. În aceste condiții, persoanele care au depus în termen notificarea trebuie să se bucure de același tratament juridic, în măsura în care însă au dobândit calitatea de proprietar sub imperiul aceleiași legi.

Revine instanței de judecată sarcina de a analiza motivul pentru care aceste notificări nu și-au găsit rezolvarea, până la această modificare a legii, iar dacă aceasta se datorează culpei sau neglijenței exclusive a societății comerciale, instanțele, având în vedere principiile ce guvernează reglementările în materie, vor dispune restituirea în natură.

Se susține că s-au modificat situații juridice formate anterior, ale căror efecte s-au consumat deja prin depunerea notificărilor, dar nu toate persoanele care au depus notificări vor dobândi și calitatea de proprietar. Odată cu notificarea sau ulterior depunerii acesteia, ele trebuie să probeze că sunt îndreptățite la restituirea imobilelor preluate de stat, cu titlu sau fără titlu.

Această operațiune juridică se realizează în timp, or calitatea de proprietar se dobândește în momente diferite.

Dacă până la modificarea acestei legi persoanele au dobândit calitatea de proprietar, li se vor restitui imobilele în natură conform legii în vigoare la acea dată. Toate celelalte persoane care nu au dobândit calitatea de proprietar, au dreptul la despăgubiri în condițiile

art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 , în sensul că plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se face la valoarea de piață a acestora. Așadar, legea nu se aplică retroactiv, calitatea de proprietar dobândindu-se ulterior intrării ei în vigoare și ca atare se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

Această reglementare vine și în sprijinul stabilității raporturilor juridice create prin privatizarea societăților comerciale, în condițiile legii, din proprietatea cărora fac parte astfel de imobile, unele dintre ele intrând chiar în circuitul civil. Socotim că, și din acest motiv, legea de modificare nu a stabilit un nou termen de depunere a notificărilor, ce ar fi dus la perturbarea funcționării societăților comerciale privatizate.

De altfel, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 43/2001, Decizia nr. 43/2003) a statuat că, fiind vorba de acordarea prin reglementări legislative a unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv sau în baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora.

Prevederile legii nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de persoane aflate în situații identice, ci au în vedere situația concretă a bunurilor preluate, în speță, aflate deja în proprietatea societăților comerciale privatizate, în condițiile legii.