Decizia nr. 667/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) și ale art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) și ale
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focșani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focșani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecătoriei Focșani și de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepției Răzvan Nicolae Micul a depus concluzii scrise.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 113D/2008, nr. 123D/2008, nr. 216D/2008 și nr. 589D/2008 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 123D/2008, nr. 216D/2008, nr. 589D/2008 la Dosarul nr. 113D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 22 octombrie 2007, 10 ianuarie 2008, 29 ianuarie 2008 și 6 februarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 5.261/231/2007, nr. 9.539/231/2007, nr. 10.709/231/2007 și nr. 8.442/306/2007, Judecătoria Focșani și Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) și ale
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de George Dobre, Vasilică Munteanu, Răzvan Nicolae Micul și Pompiliu Bota.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, deoarece prevederile art. 96, 97 și 103 din ordonanța de urgență criticată permit, pe lângă aplicarea unor sancțiuni pecuniare, și aplicarea celor complementare. De asemenea,
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
îngrădește liberul acces la justiție prin aceea că nu permite depunerea contestației și la judecătoria de domiciliu ori reședință a contravenientului.
De asemenea, sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece posibilitatea contravenientului de a se îndrepta cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenție numai la instanța în a cărei rază a fost constatată fapta demonstrează că legiuitorul nu a avut în vedere competența alternativă pe care o găsim reglementată în alte materii, de natură să ofere persoanelor interesate un acces mai facil la justiție. Dreptul individului de a opta să iasă din propriul univers, să exercite anumite drepturi, inclusiv dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi îngrădit prin amestecul unei autorități publice decât în măsura în care într-o societate democratică o asemenea măsură este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății și a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora, situații ce reprezintă conținutul paragrafului 2 al art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Într-o altă ordine de idei, se mai susține că îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ca sancțiune contravențională complementară pot fi numai atributele puterii judecătorești, făcându-se comparație cu luarea măsurilor de siguranță prevăzute de art. 112 din Codul penal.
Prevederile
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
afectează și dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției și ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece stabilirea competenței de soluționare a contestațiilor la judecătoria în a cărei rază a fost constatată fapta reprezintă de multe ori un impediment insurmontabil prin aceea că distanța este foarte mare (în speță, instanța competentă potrivit textului criticat se află la 590 de kilometri față de domiciliul contravenientului), iar costurile aferente deplasării pentru a propune probe, a formula apărări etc. creează o situație de inechitate procesuală față de instituția Poliției Române, care poate fi reprezentată cu ușurință pe tot teritoriul României.
În opinia altui autor, prevederile art. 118 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată afectează, pe lângă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează premise de imparțialitate a judecătorilor chemați să dezlege astfel de pricini, aceștia din urmă domiciliind în raza de competență a intimatului (Inspectoratul Județean de Poliție) și fiind controlați în trafic de reprezentanții acestuia.
De asemenea, dacă petentul și eventualii martori aflați în autovehicul domiciliază departe de instanța competentă, este evident că apar motive de neprezentare și tergiversare care obstrucționează celeritatea soluționării cauzei.
Judecătoria Focșani opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în ce privește
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, deoarece creează premisele unui tratament discriminatoriu, neegal între cetățeni, periclitând accesul liber la justiție.
Judecătoria Sibiu opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale care consacră liberul acces la justiție, eliminându-se impedimentele de ordin administrativ care ar putea da naștere unor abuzuri sau ar îngreuna dreptul contestatorului la accesul liber la justiție. Nu sunt afectate nici celelalte prevederi constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 96 referitoare la sancțiunile contravenționale complementare, art. 97 referitoare la măsurile tehnico-administrative ce pot fi dispuse de polițistul rutier, art. 103 referitoare la suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, art. 109 alin. (1) referitoare la constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor numai de către agenții constatatori circumstanțiați și art. 118 referitoare la căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor, toate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, este de observat că nemulțumirea autorilor vizează nu conținutul reglementării, ci necesitatea completării acesteia prin introducerea posibilității părții interesate de a depune contestația împotriva procesuluiverbal de constatare a contravențiilor și la judecătoria în a cărei rază de competență domiciliază ori își are reședința contravenientul. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță [...] fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului ".
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 și ale
art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, Curtea constată că autorii acesteia nu au indicat niciun temei constituțional, limitându-se la invocarea acesteia alături de alte dispoziții din ordonanță asupra cărora motivarea a fost expusă pe larg. Așa fiind, urmează ca și această excepție să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui autorilor pentru a complini această cerință.
În sfârșit, în ce privește criticile aduse dispozițiilor
art. 96 și 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, Curtea constată că prin numeroase decizii a respins excepții de neconstituționalitate având același obiect și care au fost invocate din perspectiva acelorași critici. Astfel, prin
Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, și
Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a statuat că prevederile
art. 96 și 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
sunt constituționale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 96 și 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focșani și de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focșani.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103, art. 109 alin. (1) și
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focșani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focșani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecătoriei Focșani și de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.