Decizia nr. 784/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 436/327/2008 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Textul de lege criticat, prin aceea că reglementează anumite contravenții și sancțiuni corespunzătoare pentru nerespectarea condițiilor legale privind protecția mediului, nu este de natură a înfrânge liberul acces la justiție, principiul egalității sau dreptul la un mediu sănătos. Totodată, se menționează faptul că autorul excepției formulează critici referitoare la lipsa de armonizare a legislației în materie, ceea ce nu intră însă în competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 436/327/2008, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, care stabilesc contravenții și sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea obligației de solicitare și obținere a actelor de reglementare, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecția mediului sunt neconstituționale prin aceea că situează această autoritate mai presus de lege, nu se conformează obligației constituționale a statului de a asigura exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, înfrâng dreptul părților la un proces echitabil, precum și principiul de înfăptuire a justiției, potrivit căruia aceasta este unică, imparțială și egală pentru toți.

Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate deschid calea unor abuzuri din partea autorității competente pentru protecția mediului deoarece aceasta are atribuții de control și de sancționare a persoanelor fizice și juridice pentru anumite contravenții în legătură cu completarea documentației necesare privind activitățile de sistare/încetare sau depozitare a deșeurilor, în condițiile în care aceeași autoritate are obligația de a solicita informații și documente suplimentare pentru emiterea avizului de mediu, legislația în materie nu prevede un termen în care autoritatea are obligația să elibereze acele documente, iar persoana fizică/juridică este sancționată tocmai pentru inexistența acelui aviz, ce trebuia obținut într-un termen stabilit de aceeași autoritate. Astfel, este încălcat dreptul părților la un proces echitabil, deoarece autoritatea poate sancționa tocmai pentru inacțiunea sa sau pentru că are dreptul discreționar de a stabili care este documentația completă pentru emiterea avizului de mediu. În plus, actele normative în acest domeniu al protecției mediului nu asigură, în succesiunea lor în timp, o corelare a termenelor în care se solicită actul de reglementare, respectiv avizul de mediu, oferind astfel privilegii autorității competente pentru protecția mediului și încălcând principiul potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Judecătoria Tulcea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece prin corelarea legislației în materie rezultă că revine instanței de judecată misiunea de a verifica inclusiv respectarea dispozițiilor legale în materie de autoritatea competentă pentru protecția mediului, atunci când este sesizată cu o plângere contravențională din partea persoanei fizice sau juridice sancționate contravențional, în temeiul prevederilor legale criticate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului sunt constituționale. Acestea reprezintă tocmai valorificarea în plan legislativ a prevederilor art. 35 alin. (2) din Constituție, invocate, care conțin prevederi ce se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără privilegii și fără discriminări, nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala neîngrădit de toate garanțiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și nici nu aduc atingere principiului consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin

art. I pct. 46 din Legea nr. 265/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006. Dispozițiile art. 96 alin. (2) pct. 1 au următorul conținut: "(2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

1. obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate."

Autorul apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 35 alin. (2), care stabilesc obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, și ale art. 124 alin. (2), care consacră principiul de înfăptuire a justiției potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului au mai fost examinate sub raportul conformității lor cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituție, iar prin Decizia nr. 143 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 13 aprilie 2007, Curtea a reținut că această critică nu poate fi primită deoarece "reglementarea criticată este cuprinsă în «lege», nu «în afara legii», și nu exceptează anumite persoane sau grupuri de persoane de la aplicarea ei".

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea observă că nici acestea nu sunt întemeiate. Textul de lege criticat instituie contravenții și sancțiuni contravenționale corespunzătoare pentru nerespectarea unor prevederi legale referitoare la solicitarea și obținerea avizului de mediu, ceea ce nu este de natură a înfrânge accesul liber la justiție al persoanei interesate și nici dreptul la un proces echitabil, cu toate garanțiile sale. În cadrul soluționării plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța de judecată va verifica legalitatea și temeinicia actului administrativ și va administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre părți - în speță, autoritatea competentă pentru protecția mediului - să fie privilegiată, astfel cum pretinde autorul excepției. Prin urmare, nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției, nu este întemeiată, atât timp cât legea asigură toate garanțiile procedurale pentru desfășurarea unui proces echitabil. De altfel, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia autorul a invocat excepția de neconstituționalitate vizează tocmai soluționarea unei astfel de plângeri contravenționale.

În ceea ce privește invocarea art. 35 alin. (2) din Constituție, referitor la obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Obiectul de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

îl constituie, potrivit art. 1 alin. (1) din aceasta, un ansamblu de reglementări juridice privind protecția mediului, ceea ce reprezintă valorificarea și transpunerea în plan legislativ a obligației statului de a asigura dreptul la un mediu sănătos.

Totodată, Curtea observă că ceea ce critică în realitate autorul excepției este o lipsă de corelare în ansamblu între normele actului normativ examinat și alte acte normative cu forță juridică inferioară, cum sunt ordinele și hotărârile emise în executarea legii de autoritățile competente, critica sa referindu-se în special la o necoordonare sau absență a termenelor în care autoritatea competentă pentru protecția mediului poate solicita anumite documente, pe de o parte, dar care are și obligația, pe de altă parte, de a emite anumite acte de reglementare sau avize, această necoordonare creând o situație în care persoana juridică sau fizică să fie sancționată, de fapt, pentru inacțiunea, într-un anumit termen, a acestei autorități.

Curtea Constituțională nu are însă competențe în ceea ce privește corelarea și armonizarea actelor legislative în vigoare într-un anumit domeniu, astfel încât aceste susțineri nu pot fi primite, excepția de neconstituționalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 436/327/2008 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2008.