Decizia nr. 848/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Axa Vip Protect" - S.R.L. și Constantin Alexa în Dosarul nr. 39/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde Serviciul Român de Informații, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Serviciului Român de Informații solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, precizând că textul legal criticat prevede, pentru funcționarea societăților de pază și protecție, necesitatea obținerii avizului prealabil al Serviciului Român de Informații, fără a se specifică și procedura eliberării acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 39/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 333/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Axa Vip Protect" - S.R.L. și Constantin Alexa în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de anulare a actului administrativ, formulată de autorii excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că

art. 20 din Legea nr. 333/2003

este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 21, 41, 45, 51, 52, 53 și 135 din Constituție, ale art. 2, 7 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, pentru următoarele motive:

Conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 , pentru obținerea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție este necesar și avizul prealabil al Serviciului Român de Informații. Conform

art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 , neacordarea avizului de către Serviciul Român de Informații nu se motivează în situația în care este fundamentată pe date și informații care privesc siguranța națională a României. Întrucât nici partea în cauză, dar nici instanța de judecată nu pot cunoaște concret dacă există sau nu fapte privind siguranța națională, sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 24, 51 și 53 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe cale de consecință, se îngrădește și dreptul la muncă al persoanei în cauză care se află în imposibilitate de a-și exercită profesia corespunzătoare pregătirii sale, prevăzut de art. 41 din Constituție.

Din interpretarea dispozițiilor

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 , coroborate cu cele ale

art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 , rezultă că unei persoane juridice i se impun condiții speciale în vederea obținerii licenței de funcționare, iar prin faptul că neacordarea avizului nu se motivează, persoana juridică nu poate să înlăture cauza care a condus la imposibilitatea desfășurării activității sale, neștiind motivul direct. Se încalcă, astfel, prevederile art. 45 din Constituție, precum și cele ale art. 2, 7 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Se mai arată că, pentru aceleași motive, sunt încălcate și

art. 5 și 9 din Legea nr. 21/1996 , iar

art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004

"este vădit abuziv, întrucât [neacordarea avizului] nu este condiționată de existența unui dosar de cercetare penală aflat pe rolul organelor penale competente care să poată justifica nemotivarea refuzului Serviciului Român de Informații de a emite avizul".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât se bazează pe premisa greșită că

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003

prevede că neacordarea avizului prealabil al Serviciului Român de Informații să fie nemotivată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textul de lege nu conține dispoziții contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările aduse prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2005

pentru modificarea lit. h) a

art. 17 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 151/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2005.

Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 20: "(1) Societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale și prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri și valori importante, în condiții de maximă siguranță a acestora, precum și protecția persoanelor.

(2) Societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, pentru cel puțin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informații poate constitui temei pentru anularea licenței de funcționare.

(3) Pentru obținerea licenței de funcționare este necesară întrunirea următoarelor condiții:

a) prezentarea regulamentului de organizare și funcționare a societății;

b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicații, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoaștere și identificare, sistemele de alarmă împotriva efracției, sistemele de cronometrare și numărare, cu centrele de supraveghere și dispeceratele, tehnica de calcul și softul utilizat, cu armamentul și alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societății, în funcție de obiectul de activitate;

c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societății și a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;

d) prezentarea notificării prin care se încunoștințează consiliul județean sau, după caz, Consiliul General al Municipiului București despre faptul că societatea va avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obținerea licenței de funcționare;

f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută activități de pază și protecție.

(4) Societățile specializate de pază și protecție pot avea unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:

a) servicii de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor, precum și servicii de consultanță în domeniu;

b) servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori importante, precum și servicii de consultanță în domeniu;

c) servicii de protecție personală specializată, denumită gardă de corp, și servicii de consultanță în domeniu.

(5) Prin servicii de pază se înțelege:

a) paza proprietății împotriva accesului neautorizat sau a ocupării abuzive;

b) paza proprietății împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum și a altor acțiuni producătoare de pagube materiale;

c) detectarea substanțelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natură care pot provoca o pagubă;

d) paza proprietății intelectuale;

e) paza mediului înconjurător;

f) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute în timpul activității de pază.

(6) Prin servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori importante se înțelege:

a) organizarea și asigurarea pazei transportului terestru, pe apă sau aerian al unor bunuri de importanță deosebită, valori sau al oricărui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumește astfel;

b) organizarea și asigurarea pazei transportului unor date și informații, indiferent de suportul pe care acestea se află și de modalitatea aleasă pentru transmitere;

c) organizarea și asigurarea, potrivit legislației în vigoare, a protejării mijloacelor de comunicații;

d) organizarea și asigurarea transportului pentru persoanele care solicită să fie transportate în condiții de maximă siguranță;

e) furnizarea către autoritățile competente a datelor despre incidentele apărute în timpul activității de transport.

(7) Prin serviciu de protecție specializată a persoanei - gardă de corp - se înțelege:

a) protejarea vieții și integrității corporale a persoanei aflate sub protecție;

b) protejarea persoanei aflate sub protecție împotriva hărțuirii, pedepsită de lege;

c) protejarea persoanei aflate sub protecție în timpul transportului;

d) furnizarea către autoritățile competente a informațiilor legate de incidentele apărute în timpul activității de protecție.

(8) Prin serviciu de consultanță se înțelege:

a) asistență cu privire la activitățile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);

b) întocmirea de analize, evaluări și rapoarte asupra riscurilor la adresa securității persoanei, proprietății sau mediului.

(9) Conducătorul societății specializate de pază și protecție trebuie să obțină avizul inspectoratului de poliție județean sau al Direcției generale de poliție a municipiului București, după caz, în a cărei rază teritorială își are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele dispoziții constituționale: art. 21 privind accesul la justiție, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 referitor la economie. Sunt invocate, totodată, și prevederile art. 2, 7 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Criticile autorului excepției se întemeiază, în esență, pe faptul că alin. (2) al

art. 20 din Legea nr. 333/2003 , care prevede că societățile specializate de pază și protecție pot funcționa în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, "creează posibilitatea ca Serviciul Român de Informații să nu-și motiveze neacordarea avizului".

Analizând aceste critici, Curtea reține că dispozițiile legale menționate prevăd condiționarea funcționării societăților specializate de pază și protecție de licența eliberată de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, fără a institui și alte obligații în cazul neacordării acestuia, cum ar fi nemotivarea neacordării avizului. Existența unei astfel de prevederi în Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.010 din 25 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curte. În consecință, nu poate fi vorba de o contrarietate a prevederilor legale criticate cu dispozițiile din Constituție și din documentele internaționale invocate în susținerea excepției, reglementarea obligativității avizului prealabil al Serviciului Român de Informații pentru funcționarea societăților specializate de pază și protecție fiind rezultatul opțiunii legiuitorului.

Prin

Decizia nr. 384 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 333/2003 . S-a reținut prin această decizie că textul legal criticat nu prevede nicio situație în care neacordarea sau retragerea avizului Serviciului Român de Informații nu ar trebui motivată, iar motivele nu ar putea fi aduse la cunoștința părții interesate ori instanței judecătorești învestite cu soluționarea unui eventual litigiu.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Axa Vip Protect" - S.R.L. și Constantin Alexa în Dosarul nr. 39/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.