Decizia nr. 868/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Săliște - Secția generală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curții Constituționale cu excepția invocată în cauză, autorul acesteia a avut un interval de timp suficient pentru a-și pregăti apărarea.

Curtea respinge cererea de amânare formulată și constată cauza în stare de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 630/294/2007, Judecătoria Săliște - Secția generală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Bazac.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că redactarea imprecisă a textului criticat determină ca judecătorii să facă aprecieri lipsite de obiectivitate. Or, "principiul liberului acces la justiție necesită adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în ceea ce privește condițiile de vătămare rezultate din interpretarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței și să nu lase posibilitatea pentru judecător să stabilească el însuși, pe cale jurisprudențială, aceste condiții, în afara legii, adică prin substituirea legiuitorului, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție."

Judecătoria Săliște - Secția generală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, "în cazul nulității, reglementată de alin. (1) al art. 197 din Codul de procedură penală, nu numai că nu este împiedicat accesul liber la justiție, ci chiar este permis accesul la justiție, prin dreptul acordat părții pretins vătămate de a invoca nulitatea și de a proba vătămarea [_]. În exercitarea acestui drept persoana care invocă nulitatea beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de lege."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și ale art. 21 - Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale, care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă. Așa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părților la un proces echitabil. Pe de altă parte, condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificația unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancțiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală.

În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi.

În prezenta cauză se mai invocă și încălcarea, prin același text legal, a principiului separației puterilor în stat. Nici această susținere nu poate fi reținută, deoarece aprecierea vătămării produse prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal se realizează de către judecător pe baza susținerilor părților și a probelor aduse de acestea, fiind specifică activității de înfăptuire a justiției, iar nu celei de legiferare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Săliște - Secția generală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.