Decizia nr. 690/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fortus" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 17.425/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Anca Lucia Teodorescu, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu delegația depusă în ședință, lipsă fiind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic al Agenției Naționale de Administrare Fiscală solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece instituirea unui termen de prescripție de o lună nu încalcă art. 16, nici celelalte dispoziții invocate din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 17.425/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Fortus" - S.A. din Iași în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității unor ordine ale Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât limitează atacarea în justiție a unor categorii de operațiuni sau acte emise în procesul de privatizare și pun în imposibilitate persoana de drept privat de a-și valorifica drepturile pe care le are conform legilor speciale în materia privatizării. Pe cale de consecință, se creează o situație de inferioritate a particularului în raport cu autoritățile publice, care sunt puse la adăpost de valorificarea unor drepturi împotriva lor de termenul de prescripție extrem de scurt.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu instituie discriminări și nici nu contravin regulii constituționale potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificate prin articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 556/2003

pentru modificarea

Legii nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003.

În prezent, dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: "Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorului excepției referitoare la crearea unei situații de inferioritate a particularului în raport cu autoritățile publice sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, trebuie să se aplice același tratament juridic unor situații juridice egale sau similare. Or, în cazul de față, nu se poate susține că persoanele fizice se află în aceeași situație juridică cu autoritățile publice, art. 16 alin. (1) din Constituție prevăzând că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție datorată instituirii unui termen extrem de scurt de care persoanele private dispun pentru valorificarea drepturilor lor față de autoritățile publice implicate în privatizare, Curtea reține că legiuitorul este liber să stabilească anumite termene de prescripție, neintrând în competența Curții Constituționale modificarea unor astfel de termene, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica prevederile supuse controlului.

Având în vederea acestea, Curtea constată că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate, deoarece nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională pretins a fi încălcată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fortus" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 17.425/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.