Decizia nr. 867/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 80 alin. (3) lit. a) și

art. 82 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Olub Marcelo în Dosarul nr. 6.318/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor Legii fundamentale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.318/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 80 alin. (3) lit. a) și

art. 82 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Olub Marcelo într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus returnarea acestuia de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

[devenit art. 84 alin. (1) după republicare] încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, nesocotind "principiul dublului grad de jurisdicție". Se arată că respectarea cerinței soluționării cu celeritate a cauzei poate conduce la pronunțarea unor hotărâri judecătorești a căror legalitate și temeinicie nu mai pot fi verificate prin nicio cale de atac. Se mai susține că prin reglementarea cuprinsă la

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , devenit art. 84 alin. (1), legiuitorul a încălcat art. 53 din Constituție, "în condițiile în care restrânge [...] dreptul la libera circulație, dreptul la asociere etc."

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Arată că principiul accesului liber la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli speciale privind procedura de judecată. În plus, în materia soluționării cererilor referitoare la regimul străinilor celeritatea reprezintă un considerent specific major, în temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială, accelerată, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților. Mai arată că textele de lege criticate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 80 alin. (3) lit. a) și

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată prin

Legea nr. 56/2007

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007). Din notele scrise aflate la dosarul cauzei rezultă însă că autorul excepției are în vedere dispozițiile art. 80 alin. (1) și (3) lit. a) pct. (i) și

art. 82 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 .

În temeiul

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 82 alin. (1) și (3) lit. a) pct. (i) și art. 84 alin. (1), care au următorul cuprins:

- Art. 82 alin. (1) și (3) lit. a) pct. (i): "(1) Decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României. [...]

(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

(i) străinul a cărui ședere a devenit ilegală;";

- Art. 84 alin. (1): "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă."

Străinii la care se referă art. 81 alin. (1) sunt cei care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, cei cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, cei cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și foștii solicitanți de azil.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 - "Accesul liber la justiție" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți" din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 82 alin. (1) și (3) lit. a) pct. (i) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România dau expresie prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", text constituțional care se aplică nu numai cetățenilor României, ci și străinilor și apatrizilor. Rațiunea acestei reglementări rezidă în necesitatea controlului pe care statul trebuie să îl exercite asupra fenomenului migraționist, prin impunerea respectării anumitor obligații de către străinii care au dobândit dreptul de ședere temporară pe teritoriul României. Or, câtă vreme șederea străinului nu mai îndeplinește condițiile prevăzute prin lege, este firesc ca acesta să fie obligat să părăsească teritoriul României.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect aceleași texte, dar în numerotarea anterioară ultimei republicări a ordonanței, au mai fost supuse controlului de neconstituționalitate, sub aspectul unor critici similare și prin raportare la aceleași texte din Constituție. Prin

deciziile nr. 6 din 15 ianuarie 2008

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008) și nr. 50 din 31 ianuarie 2008 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008), Curtea a statuat că acestea sunt constituționale, pentru motivele acolo reținute. Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) și (3) lit. a) pct. (i) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Olub Marcelo în Dosarul nr. 6.318/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.