Decizia nr. 1222/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin în Dosarul nr. 9.337/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 731D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă doamna Alexandra Gotea, interpret autorizat de limba persană, care a fost solicitată pentru a asigura traducerea pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 732D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Akram Yassin Kassim în Dosarul nr. 10.651/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 830D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în Dosarul nr. 593/2/2010 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, și doamna Doina Butman, interpret de limbă franceză.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 732D/2010 și nr. 830D/2010 la Dosarul nr. 731D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Precizează că hotărârea judecătorească la care face referire textul de lege criticat are caracter definitiv și irevocabil ca urmare a celerității cu care trebuie să se desfășoare procedura prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 . Invocă și jurisprudența în materie a Curții Constituționale și apreciază că nu se impune reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 27 ianuarie 2010 și 23 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 și nr. 593/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, respectiv cu cele ale art. 84 din aceeași ordonanță de urgență. Excepția a fost ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim și, respectiv, de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt contrare dreptului de acces liber la justiție și dreptului la un recurs efectiv, întrucât nu există decât o singură cale de atac împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului, inexistența unei căi de atac "accesibile și disponibile" afectând exercitarea drepturilor menționate. Se mai arată că, în condițiile în care nu există niciun control judiciar efectuat de către o instanță superioară, este încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil. Așadar, nu există nicio șansă de remediere a unei eventuale erori judiciare. În fine, se susține că "refuzul recunoașterii unei căi de atac împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond care analizează contestația formulată împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României încalcă dispozițiile constituționale incidente situației străinilor din România, protecției efective a acestora împotriva discriminărilor de orice fel, precum și ale prevederilor Legii fundamentale aplicabile libertăților cetățenești recunoscute de Declarația Universală a Drepturilor Omului și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu este încălcat dreptul de acces liber la justiție, de vreme ce tocmai art. 84 alin. (1) din ordonanța de urgență este cel care consacră dreptul de contestare în fața instanței a deciziei de returnare. Precizează că, din dispozițiile art. 129 din Constituție, care prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, nu reiese că legea nu poate consacra caracterul irevocabil al anumitor hotărâri pronunțate în primă instanță. De asemenea, arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu instituie pentru statele părți obligația de a institui dublul grad de jurisdicție decât în materie penală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea constată că din motivările excepției de neconstituționalitate rezultă că obiectul acesteia îl constituie, în toate cele 3 dosare conexate, prevederile

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 84 alin. (1) teza finală: "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeași convenție. Este amintit și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără deosebire, la o protecție egală a legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin mai multe decizii, dintre care pot fi menționate, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 867 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, și

Decizia nr. 951 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2010, s-a mai pronunțat asupra

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , din perspectiva unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu prevederile constituționale și convenționale invocate și în cauza de față. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că procedura de soluționare a cererilor în justiție, formulate de străini în temeiul dispozițiilor ordonanței de urgență amintite, este o procedură specială și accelerată în care accesul la justiție nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor pronunțate în soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluționate.

Așadar, Curtea a reținut că prevederile

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea accesului liber la justiție, întrucât textele de lege criticate oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiție legalitatea și temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanță judecătorească independentă și imparțială. Nu se poate susține nici că sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un recurs efectiv, autorii excepției beneficiind de posibilitatea, valorificată de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanțe naționale, în speță curtea de apel.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că sunt de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Invocarea dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este relevantă, întrucât prevederile internaționale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdicție exclusiv în materie penală, or prevederile criticate sunt de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepții chiar în materie penală.

Totodată, Curtea a observat că prevederile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

au vocația de a se aplică în mod egal tuturor celor care intră sub incidența acestora, fără privilegii și fără discriminări.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim și de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 și, respectiv, nr. 593/2/2010 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.