Decizia nr. 951/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și ale

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.106/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și ale

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Marwan Isber într-o cauză având ca obiect returnarea acestuia de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că limitarea perioadei de studiu, prevăzută de

art. 59 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , presupune îngrădirea dreptului la învățătură, care le este asigurat, potrivit Constituției, inclusiv cetățenilor străini. În ceea ce privește dispozițiile art. 84 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, pe care, așa cum remarcă și instanța în fața căreia a ridicat excepția, le individualizează în mod greșit ca fiind cele ale art. 82 alin. (2), arată că "împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului nu există decât o singură cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicție și nu se poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii instanței de fond, neexistând astfel o cale de atac accesibilă și disponibilă prin care să fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, nefiind de natură să contravină dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 59 și ale

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. În ceea ce privește art. 84 alin. (1), este de observat că autorul excepției critică doar ultima teză din acest articol. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 59: "Schimbarea profilului de studiu

(1) Străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării profesionale, în conformitate cu legislația în vigoare, cu condiția ca durata totală a șederii prevăzută pentru studiile inițiale să nu fie depășită.

(2) În situația în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializării profesionale, se depășește durata totală a șederii prevăzută pentru studiile inițiale, este necesară obținerea unei noi vize de lungă ședere în scop de studii.";

- Art. 84 alin. (1) teza finală: "Contestarea deciziei de returnare

(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 18 alin. (1) potrivit căruia cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, art. 21 care garantează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 32 alin. (1) referitor la asigurarea dreptului la învățătură și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv și cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeași convenție privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 50 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, a reținut că limitarea în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile de către străinul căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere în acest scop în România nu constituie o îngrădire a dreptului la învățătură, ci, dimpotrivă, îi oferă acestuia posibilitatea de a-și împlini aspirațiile intelectuale și de a-și valorifica pe deplin vocația profesională prin schimbarea profilului studiilor sau a specializării profesionale în ipoteza în care, pe parcursul frecventării cursurilor învățământului universitar, își dă seama că o astfel de schimbare este benefică.

De asemenea, în ceea ce privește prevederile

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea a constatat că procedura de soluționare a cererilor în justiție, formulate de străini în temeiul dispozițiilor ordonanței de urgență amintite, este o procedură specială și accelerată în care accesul la justiție nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor pronunțate în soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluționate. Curtea a reținut, sub acest aspect, că nu sunt incidente prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la două grade de jurisdicție, acestea fiind aplicabile exclusiv în materie penală. Acestea au fost, în esență, argumentele pentru care Curtea, prin mai multe decizii, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În acest sens pot fi menționate, de exemplu,

Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, și

Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, în prezenta cauză își mențin valabilitatea atât soluțiile pronunțate prin deciziile citate, cât și motivările acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și ale

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Marwan Isber în Dosarul nr. 9.106/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.