Decizia nr. 824/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Grigore Stoica și Cornelia Stoica în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) și nr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008) ale Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 iulie 2008 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 7 iulie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 martie 2008, pronunțate în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) și nr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008), Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului.

Excepția a fost ridicată de Grigore Stoica și Cornelia Stoica într-o cauză având ca obiect acțiunea în anulare a unui act administrativ, respectiv într-o cauză având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut identic, autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate, prin care este interzisă și sancționată schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul juridic al acestora, contravin, în principal, normelor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2), prin care dreptul de proprietate privată este garantat și ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titularul ei. Această interdicție, care vizează orice teren amenajat ca spațiu verde și/sau prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestuia, împiedică titularii dreptului de proprietate asupra unui teren, care figurează ca spațiu verde în evidențele administrației publice locale și care, prin reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, devine proprietate privată, să beneficieze de toate atributele acestui drept. Autorii excepției descriu, în motivarea acesteia, situația de fapt specifică speței deduse judecății, și anume aceea că printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție le-a fost retrocedat în natură, conform

Legii nr. 10/2001 , un teren care, pe parcursul desfășurării procesului de restituire, odată cu adoptarea planului de urbanism, a fost trecut ca având destinația de spațiu verde, proprietarii fiind, așadar, în situația ca, printr-un act administrativ al primarului, întemeiat pe art. 71 din ordonanța criticată, să li se refuze posibilitatea de a construi pe terenul proprietate privată. Deoarece nu pot construi pe propriul teren, autorii excepției susțin că, practic, au fost expropriați încă o dată.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

sunt neconstituționale, fiind încălcate dispozițiile "art. 41 alin. (1) și (2), coroborat cu art. 11 și art. 146 lit. d) din Constituția României". Potrivit art. 44 din aceasta, statul garantează proprietatea, iar printr-o ordonanță de urgență, terenul care a fost restituit reclamanților nu putea fi indisponibilizat și, odată cu adoptarea planului urbanistic general, trecut cu destinație de spațiu verde.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, susține următoarele:

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, raportat la art. 11 și 20 din Constituție, este inadmisibilă, întrucât, contrar

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , autorul acesteia nu o motivează, iar Curtea Constituțională nu se poate substitui părții în ceea ce privește explicitarea pretinsei relații de contrarietate dintre textele criticate și prevederile constituționale invocate.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. (1) din ordonanța de urgență față de prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, respectiv față de principiul separației puterilor în stat, apreciază că este neîntemeiată. Autorii excepției susțin în mod greșit că există o imixtiune a autorității administrației publice locale în faza de executare a hotărârii judecătorești, întrucât aceasta s-a încheiat prin punerea în posesie de către executorul judecătoresc.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 53 din Legea fundamentală, apreciază critica de neconstituționalitate ca fiind întemeiată. În esență, susține că interdicția cuprinsă la

art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , aceea de a schimba destinația de spațiu verde a unui teren proprietate privată din zona urbană reprezintă mai mult decât o restrângere a exercitării dreptului de proprietate, fiind de natură a goli dreptul de conținutul său. Fiind în imposibilitate de a construi pe terenul proprietatea sa, respectiv fiind obligat a delăsa terenul în folosință publică, pentru recreere generală, titularul are doar formal un drept de proprietate, în concret el fiind lipsit în totalitate de folosința bunului său, fără nicio despăgubire. În condițiile în care este necesară prezervarea unei zone verzi din interiorul unei localități, aflată în proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice, în scopul îmbunătățirii factorilor de mediu și a calității vieții, soluția conformă cu exigențele constituționale ar fi exproprierea pentru cauză de utilitate publică , potrivit art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv potrivit dispozițiilor

Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, bunul urmând să treacă în proprietatea publică. Regimul proprietății private este incompatibil cu dreptul de proprietate asupra unor bunuri care, prin natura lor ori printr-o dispoziție specială a legii, sunt de uz ori de utilitate publică. Aceste caracteristici sunt de esența proprietății publice.

În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate a

art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului este întemeiată raportat la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53, în măsura în care se interpretează în sensul că este interzisă schimbarea destinației terenurilor proprietate privată amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

sunt neconstituționale, fiind contrare art. 44 din Legea fundamentală, referitor la dreptul de proprietate privată.

Dispozițiile de lege criticate, prin care se interzice schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul lor juridic, sunt de natură să aducă atingere unui atribut esențial al dreptului de proprietate, acela de a dispune în mod liber de terenul care face obiectul dreptului de proprietate. O asemenea situație, chiar dacă nu constituie o privare de proprietate, reprezintă atingeri ale substanței dreptului, în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Cauza Oneryildiz contra Turciei, 2004. Chiar dacă acest drept poate fi supus unor limitări și condiționări, conținutul său fiind stabilit prin lege, legiuitorul trebuie să găsească soluții legislative adecvate, încât dreptul de proprietate să nu se transforme într-un drept teoretic și iluzoriu. În plus, se menționează că, în redactarea anterioară a

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , terenurile aflate în proprietatea privată erau exceptate de la interdicția schimbării destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi în planurile urbanistice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege examinat are următoarea redactare:

- Art. 71: "(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

Autorul apreciază că textul criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2), prin care dreptul de proprietate privată este garantat și ocrotit, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 53 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 126 alin. (1) potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege și ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției pretinde, în esență, restrângerea nejustificată a dreptului de proprietate, deoarece textul de lege criticat interzice și sancționează schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul juridic al acestora.

Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

- criticate au fost reglementate în actuala redactare prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , act normativ adoptat în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție. Potrivit preambulului acestuia, la emiterea sa s-a avut în vedere "degradarea spațiilor verzi de pe teritoriul localităților din România, cauzată de distrugerea acestora ca urmare a dezvoltării activităților economice și sociale", s-a urmărit "îmbunătățirea factorilor de mediu și a calității vieții prin creșterea suprafețelor de spații verzi din localități", protejarea și gestionarea durabilă a acestora, precum și creșterea standardelor de viață ale locuitorilor. În aceeași ordine de idei,

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007

prevede că "Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, și de minimum 26 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013", nerespectarea acestor dispoziții constituind contravenție, potrivit art. III alin. (1) din același act normativ.

Așa fiind, Curtea constată că ocrotirea și garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituție, reprezintă scopul reglementării

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului.

Curtea Constituțională constată că dreptul de proprietate invocat, prevăzut de art. 44 din Constituție, nu este un drept absolut. Potrivit alin. (1) al acestui text, "Conținutul și limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate și creanțele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidența și a altor drepturi fundamentale ale cetățenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituției, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Totodată, Curtea a reținut constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală prevede respectarea, de către titularul unui drept de proprietate privată, a tuturor "sarcinilor privind protecția mediului".

În plus, limitarea exercițiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din ordonanța criticată are și o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci și a spațiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes național.

De altfel, dispoziții legale având soluții legislative similare celei cuprinse în

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

nu sunt singulare în legislația noastră, un exemplu în acest sens fiind prevederile

Legii nr. 46/2008

- Codul silvic.

Prin urmare, Curtea nu poate reține ca fiind întemeiată critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile de lege examinate contravin art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate și la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăși substanța sa, ci instituie doar o limitare obiectivă și rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor și ale art. 126 alin. (1) privind sistemul de realizare a justiției, Curtea apreciază că susținerile de neconstituționalitate nu sunt întemeiate. Textul de lege criticat, prin dispozițiile conținute, nu împietează cu nimic realizarea justiției conform prevederilor constituționale invocate și cu respectarea principiului fundamental al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Prevederile art. 11 și ale art. 20 din Constituție, invocate, nu au incidență în cauză, de vreme ce autorul excepției nu a făcut nicio referire concretă la niciun tratat sau act juridic internațional la care România este parte, pretins a fi încălcat.

Totodată, Curtea reține că, în prezenta cauză, aspectele de neconstituționalitate invocate sunt preponderent legate de specificul speței deduse judecății, și anume o situație deosebită care vizează o corectă interpretare și aplicare a legii de către organele competente, domeniu în care Curtea Constituțională nu are însă atribuții legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Grigore Stoica și Cornelia Stoica în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) și nr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008) ale Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2008.