Decizia nr. 771/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Onofrei în Dosarul nr. 6.811/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.811/121/2007, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Mihai Onofrei cu ocazia soluționării unei cauze penale privind pe autorul excepției, trimis în judecată pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, precum și dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât, spre deosebire de faza judecății, în faza de urmărire penală nu există obligativitatea asistenței juridice pentru învinuit sau inculpat în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Consideră că limitarea asistenței juridice obligatorii în cursul urmăririi penale față de cea din cursul judecății este total nejustificată și constituie o evidentă discriminare. Arată că dispozițiile de lege criticate nu garantează pe deplin dreptul și posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a se apăra. De asemenea, prevederile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală aduc atingere echitabilității procesului, din moment ce între cele două faze ale aceluiași proces penal, unic și indivizibil, există diferențe în privința tratării problemei obligativității asistenței juridice, cu evidente consecințe nefavorabile pentru învinuit sau inculpat.

Tribunalul Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu pe cel la asistență juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care asistența juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că regula consacrată constituțional este aceea a asistenței juridice facultative, iar excepțiile de la această regulă sunt lăsate la aprecierea legiuitorului. Face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie, invocând

deciziile nr. 7/2000 , nr. 109/2001, nr. 365/2005 și nr. 600/2006.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale întrucât dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabilește și situațiile în care consideră că este necesar. Invocă, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 7/2000 , nr. 533/2005 și nr. 600/2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

În cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."

În opinia autorului excepției, prevederile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 312 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, reținând că Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie. Astfel, stabilirea cazurilor în care asistența juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în dispozițiile de lege criticate. Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale numai pentru că nu prevăd că asistența juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistență juridică este garantată. Cu același prilej, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a se prevala, în tot cursul procesului penal de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică procesul echitabil, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, principiul egalității presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică și nu uniformizarea situațiilor în care se poate afla o persoană.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Onofrei în Dosarul nr. 6.811/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2008.