Decizia nr. 864/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, însoțit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părții Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției. Acesta solicită admiterea excepției, așa cum a formulat-o în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16.422/302/2006, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de Chen Rugen într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care Judecătoria Sectorului 5 București a respins plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, așa cum a reținut instanța de judecată, că textele de lege criticate nesocotesc interdicția instituită prin art. 22 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant, precum și prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

"nu permit exercitarea de acte de tortură, aplicarea de tratamente și pedepse inumane ori degradante, ci conferă unei persoane dreptul de a beneficia de protecție tocmai pentru a evita expunerea la asemenea acte".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispozițiile de lege criticate, a condițiilor în care se poate acorda protecția subsidiară este în deplină concordanță cu prevederile constituționale prin care se consfințește dreptul la viață, integritate fizică și psihică. Apreciază că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, aplicarea și interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta reprezintă o reiterare a excepției de neconstituționalitate ridicată de același autor în cadrul soluționării în primă instanță a aceleiași cauze. Astfel, excepția a fost ridicată prima dată în fața Judecătoriei Sectorului 5 București, Curtea Constituțională pronunțându-se prin

Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca cele formulate în prezentul dosar și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Ulterior, în cadrul aceluiași proces, de această dată în fața instanței de control judiciar învestită cu judecarea recursului declarat în cauză, respectiv Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, același autor a ridicat aceeași excepție de neconstituționalitate, cu o motivare identică. Curtea constată că

Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007

are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza și părțile fiind aceleași atât în cazul excepției anterior soluționate, cât și în prezenta excepție. În concluzie, partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, pentru aceleași considerente, deoarece, fiind contrar puterii lucrului judecat, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.