Decizia nr. 274/1997

Costica Bulai - președinte

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Încheierea din 15 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 6.952/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 și 2 și pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , invocată de Societatea Comercială "Da Vinci Comexim" - S.R.L. Cluj-Napoca.

Deși în notele de ședința aflate la paginile 173 și 174 ale dosarului figurează ca făcând obiectul excepției de neconstituționalitate - în formularea data de autoarea acesteia - prevederile de mai sus din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , instanța de judecată sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate la normelor metodologice date în aplicarea ordonanței.

Din dosar, însă, nu rezultă nici un indiciu privind existenta și cuprinsul unor norme metodologice date în vederea aplicării

Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

și care urmează să fie aplicată pentru soluționarea pricinii. Dimpotriva, argumentele autoarei excepției, raportate exclusiv la texte din Ordonanța și la prevederi ale Constituției României, sunt clare și suficiente pentru înțelegerea sensului excepției.

În aceste condiții, trecând peste inadvertentele cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea Constituțională urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate în forma prezentată de autoarea ei.

Exprimandu-și opinia în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța a apreciat ca

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

este constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, notele de ședința ale autoarei excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.

Pe fond,

art. IV pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

instituie obligația persoanelor juridice și fizice autorizate, potrivit legii, sa producă și sa comercializeze mărfuri, să execute lucrări și sa presteze servicii, sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestările de servicii în străinătate, precum și din orice alte operațiuni și tranzacții externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

Nici o obiectie privind constituționalitatea acestui text nu este, însă, formulată de autoarea excepției. Urmează, de aceea, sa considere ca textul este constituțional, cuprinderea lui în enumerarea mai larga data de autoarea excepției fiind o simpla inadvertenta.

De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea poate fi sesizată de instanțele judecătorești asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din legi sau ordonanțe de care depinde judecarea cauzei, or textul

art. IV pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu reprezintă o asemenea prevedere, dat fiind ca litigiul are ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție pentru întârzierea repatrierii unor sume în valută.

Situația este identică și în ceea ce privește pct. 4 al art. IV din ordonanța, text care a fost, de asemenea, atacat cu excepția de neconstituționalitate, dar care apare a fi irelevant pentru soluționarea cauzei. Într-adevăr, în sensul prevederii de la art. IV pct. 4, deținerea de disponibilitati valutare în conturi din străinătate de către persoanele fizice și juridice menționate anterior poate fi facuta pe baza și în condițiile autorizării prealabile a Băncii Naționale a României.

În practica sa Curtea a statuat constant ca excepțiile sunt vadit nefondate atunci când nu primesc nici una dintre dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei de către instanța judecătorească. În acest sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 29 din 29 martie 1995, definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996.

Cat privește alin. 1 și 2 pct. 3 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , acestea obliga persoanele fizice și pe cele juridice române sa repatrieze, în anumite termene, valuta aferentă exporturilor sau serviciilor prestate în străinătate. Ordonanța cuprinde, de altfel, un nou regim sanctionator pentru nerespectarea termenelor astfel stabilite pentru repatrierea valutei.

În motivarea excepției s invoca încălcarea prin aceste prevederi ale ordonanței a art. 107 alin. (2), (3) și (4) din Constituție, pe de o parte, și a art. 53 alin. (2) și (3), raportat la art. 134 alin. (2) din legea fundamentală, pe de altă parte.

Cat privește evocarea art. 107 alin. (2), (3) și (4) din Constituție, autoarea excepției considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu poate fi aplicată de sine statator, ci doar completată cu Instrucțiunile nr. 1/15.086/1995 ale Ministerului Finanțelor sau, astfel cu se arata în altă parte, ale Băncii Naționale a României, instrucțiuni care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.

Asa fiind - se arata în motivarea excepției - "se ajunge la situația paradoxala ca o lege să aibă acest caracter ca urmare a unei norme interne a unei instituții". Se pare ca, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, o asemenea situație ar fi incompatibilă cu art. 107 alin. (2), (3) și (4) din Constituție, texte care privesc condițiile de emitere, adoptare și publicare a hotărârilor și ordonanțelor. Or, întrucât nu se afirma ca

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

ar fi fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale menționate, rezultă ca neconstituționalitatea s-ar referi la împrejurarea ca aplicarea prevederilor respective presupune existenta unor norme metodologice emise de organul de specialitate al administrației publice centrale.

Aspectele legate de importanța normelor metodologice în aplicarea ordonanței în discuție nu implica, însă, problema constituționalității acesteia. Condițiile de legalitate a instrucțiunilor evocate de autoarea excepției urmează să fie verificate de instanța de fond, ele nefiind de competența Curții Constituționale.

Un alt argument adus în sprijinul excepției de neconstituționalitate are în vedere încălcarea, prin textele menționate ale ordonanței, a prevederilor art. 53 alin. (2) și (3) din Constituție. Numai ca textele constituționale menționate nu au nici o legătură cu prevederile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu se referă nicidecum la sistemul legal de impuneri, nici la așezarea justa a sarcinilor fiscale și nici la alte prestații ținând de contribuția cetățenilor la cheltuielile publice, avute în vedere de art. 53 al legii fundamentale. Obligația de repatriere a valutei încasate, prevăzută de

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , nu intra, asadar, în sfera de reglementare a prevederilor constituționale evocate.

Se pretinde, în fine, în motivarea excepției de neconstituționalitate, ca prevederile contestate ale ordonanței în discuție se abat și de la prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, text potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Textul

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

a mai făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate, pentru motivele identice cu cele arătate în cauza de fața, invocandu-se și încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea Constituțională a respins, prin deciziile nr. 15 și nr. 16 din 28 ianuarie 1997 - rămase definitive prin deciziile nr. 116 din 21 mai 1997 și nr. 149 din 3 iunie 1997 -, excepțiile de neconstituționalitate a

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 .

Spre a decide astfel, Curtea Constituțională a considerat, în esenta, ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, statul are obligația de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea financiară și valutară. Activitatea de comerț exterior a agenților economici, ce se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, este necesar să fie în concordanta cu interesul național, prin respectarea dispozițiilor legale adoptate în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, pentru consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere.

În ceea ce privește afirmatia autoarei excepției ca

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

instituie răspunderea contravențională a agentului economic din România pentru culpa beneficiarului extern, aceasta presupune aspecte intrand în competența instanței sesizate cu contestația facuta împotriva aplicării sancțiunii, fiind vorba despre aprecierea culpei agentului economic care nu a repatriat în termen valuta cuvenită din străinătate, ținându-se seama ca, potrivit sistemului răspunderii administrative în România, aceasta răspundere presupune, în toate cazurile, vinovăția celui ce urmează să fie sancționat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 și 2 și pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin Legea nr. 21/1995, invocată de Societatea Comercială "Da Vinci Comexim" - S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.952/1996 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 26 iunie 1997.

-----------------

prof. univ. dr. Costica Bulai

Magistrat-asistent,

Constantin Burada

Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul acestuia semnează

Magistrat-asistent,

Valer-Vasilie Bica