Decizia nr. 420/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Zamfirescu Ecaterina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 18 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Zamfirescu Ecaterina.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece, în temeiul Legii nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, pentru motivele prevăzute în art. 330 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Zamfirescu Ecaterina, pentru următoarele motive:

- decizia de fond este netemeinica și nelegală, deoarece face trimitere la precedente judiciare;

- prin Decizia nr. 55/1997 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, deși modificarea acestora prin Legea nr. 17/1997 produce efecte pentru viitor; la data când s-a invocat excepția de neconstituționalitate, art. 330^1 nu era modificat, asa încât Curtea Constituțională avea obligația să se pronunțe asupra constituționalității acestuia în redactarea inițială.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece asupra constituționalității art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care, conform art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la precedente judiciare este neîntemeiat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile și principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Referitor la constituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, asa cum s-a arătat și în decizia recurată, aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În legătură cu acest aspect al modificării între timp a unui text legal, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, ca sesizarea privind excepția de neconstituționalitate rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepția de neconstituționalitate.

Or, din examinarea conținutului actual al dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă reiese ca au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost investită conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect, asa cum întemeiat s-a reținut prin decizia recurată.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Zamfirescu Ecaterina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu