Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 941/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
23 septembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 696 din 13 octombrie 2008
Citat de
1 act
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.355 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanța Clopotar, Caslaro Bucureșteanu, Teofil Clopotar și Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al Tribunalului pentru minori și familie Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 329/1.372/2006, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanța Clopotar, Caslaro Bucureșteanu, Teofil Clopotar și Sevastian Caldararu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (1), (5) și (11), deoarece, dacă în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive nu poate depăși termenul rezonabil de 180 de zile, în cursul judecății este posibil ca măsura privativă de libertate să se întindă pe o perioadă foarte mare; în speță, autorii excepției au fost arestați de aproximativ 600 de zile, respectiv din data de 4 septembrie 2006. Așa fiind, se instituie un tratament inegal între durata arestării preventive din prima fază a procesului penal comparativ cu faza de judecată. De asemenea, prin stabilirea unor tratamente diferențiate în materia încetării de drept a măsurii arestării preventive, în cele două faze ale procesului se aduce atingere principiului libertății individuale consacrat de art. 23 alin. (1) din Constituție. În sfârșit, prin menținerea măsurii arestării preventive pe perioade extrem de îndelungate, care depășesc cu mult termenul de 180 de zile, este afectat și principiul prezumției de nevinovăție, măsura pierzându-și caracterul preventiv și transformându-se efectiv în pedeapsă înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Tribunalul pentru minori și familie Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsurile preventive reprezintă instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Ele vizează starea de libertate a învinuitului sau a inculpatului și au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertății de mișcare, reglementarea lor reflectând principiile înscrise în art. 23 din Constituție. Instituirea unor limite diferite în raport cu fazele procesului penal, respectiv urmărire penală sau curs de judecată, la care arestarea preventivă încetează de drept, nu reprezintă o încălcare a principiului libertății individuale, ci, dimpotrivă, acestea sunt stabilite pentru îndeplinirea scopului măsurilor preventive prevăzute în art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală. Caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât prin durata sa să permită realizarea scopului pentru care a fost instituită.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Încetarea de drept a măsurilor preventive, care au următorul conținut: "Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsi prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăși, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 531 din 13 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 21 octombrie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanța Clopotar, Caslaro Bucureșteanu, Teofil Clopotar și Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al Tribunalului pentru minori și familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.