Decizia nr. 928/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Frățilă Consult" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.328/30/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Frățilă Consult" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză având ca obiect dizolvarea unei societăți comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 124 din Constituție, deoarece deciziile pronunțate în interesul legii devin izvor de drept, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, interpretarea general obligatorie a legii se realizează de către Parlament, iar hotărârile judecătorești, fiind opozabile inter partes, nu pot avea caracterul general obligatoriu. Aplicarea de către instanțele de judecată a unei decizii în interesul legii încalcă și principiul independenței judecătorilor. Decizia nr. XXII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a fost pronunțată cu încălcarea art. 11 din Constituție, deoarece nu au fost respectate prevederile regulamentelor Parlamentului European și Consiliului Europei nr. 3.037/1990 și, respectiv, nr. 1.893/2006.

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanțele judecătorești.

Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 1.014/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a reținut că scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești, iar dezlegarea dată acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.

Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuție care vizează domeniul legiferării. De altfel, și în cazul exercitării căilor de atac, "dezlegările în drept" sunt obligatorii în situația rejudecării fondului. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești a unui text de lege, fără ca astfel instanța supremă să se substituie Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că "în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]" (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995). În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituție, Curtea a constatat că este nefondată, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție are competența conferită de art. 329 din Codul de procedură civilă și de

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară de a asigura aplicarea corectă și unitară a legilor de către toate instanțele.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu referire la critica ce privește Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 12 iunie 2006, Curtea Constituțională constată că nu este competentă să se pronunțe asupra constituționalității hotărârilor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Frățilă Consult" - S.R.L. din Timișoara, în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.