Decizia nr. 1094/2008

Cu Adresa nr. 2.378 din 10 octombrie 2008, Președintele României a transmis Curții Constituționale sesizarea de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 10.946 din 10 octombrie 2008 și formează obiectul Dosarului nr. 1.983A/2008.

În motivarea obiecției se arată că următoarele texte din legea criticată sunt neconstituționale, deoarece:

- art. 107 alin. (4), potrivit căruia persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază la data pensionării de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați, contravine art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Se consideră că acest text de lege "creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în beneficiul consilierilor de conturi "care au îndeplinit funcția pe durata unui mandat complet, respectiv 6 ani, în timp ce magistrații beneficiază de pensie de serviciu, dacă au îndeplinit funcția timp de 25 de ani". De altfel, dispozițiile criticate "sunt discriminatorii" și față de

art. 82 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, care prevede că pot beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați și "foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi". Or, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că discriminarea trebuie apreciată prin raportare la cetățenii care au același statut profesional sau social, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit;

- art. 12 alin. (2), care dispune că organizarea activității Curții de Conturi și valorificarea actelor de control se reglementează "printr-un regulament adoptat de plenul Curții", contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, potrivit căruia organizarea și funcționarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că "în felul acesta Plenul Curții de Conturi se substituie Parlamentului, instituția dobândind atribuții de legiferare";

- art. 96, "prin care se instituie în sarcina Curții de Conturi obligația de a cere celor în drept suspendarea din funcție <<a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate">>, încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituție, referitor la prezumția de nevinovăție ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, cât și art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru că restricționează dreptul la muncă". Astfel, în situația în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, art. 52 alin. (1) din Codul muncii permite suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Așadar, doar angajatorul poate aprecia care sunt măsurile ce se impun pentru protejarea activității economice. Stabilirea acestei competențe a Curții de Conturi contravine și art. 135 din Constituție, referitor la principiul economiei de piață, întrucât "deciziile privind conducerea întreprinderilor aparțin exclusiv administrației acestora";

- art. 129 privind stabilirea amenzii printr-un regulament aprobat de Plenul Curții de Conturi este contrar dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor de stat se stabilesc numai prin lege. Or, art. 129 alin. (2) din legea criticată prevede că sumele reprezentând amenzi civile se fac venit la bugetul de stat, astfel că "amenda trebuie să se stabilească prin lege și nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". În sensul acestor susțineri se invocă jurisprudența Curții Constituționale, care a "statuat că stabilirea sancțiunii trebuie să fie în competența autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii și nu a celei însărcinate cu aplicarea legii";

- art. 105 alin. (2) privind condițiile de numire în funcția de consilier de conturi este contrar art. 140 alin. (4) din Constituție, întrucât "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituțional, consilierii Curții de Conturi fiind numiți de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Se mai arată că, dacă legiuitorul constituant ar fi dorit ca numirea consilierilor de conturi să se facă în anumite condiții, "ar fi procedat ca în cazul magistraților sau al membrilor Curții Constituționale", în sensul că aceștia sunt numiți în funcție în condițiile legii organice, așa cum prevede art. 125 din Constituție;

- art. 107 alin. (1) recunoaște membrilor Curții de Conturi statutul de "demnitari de stat" tocmai din cauza numirii lor pe criterii politice. Or, "sintagma <<demnitar de stat>> nu își găsește corespondentul în legislația actuală, art. 16 alin. (3) din Constituție referindu-se la funcții și demnități publice".

În consecință, solicită Curții Constituționale să admită sesizarea de neconstituționalitate și să constate că Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi contravine art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 135 alin. (1), art. 139 alin. (1) și art. 140 alin. (4) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că sesizarea privind obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

este vădit neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 107 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece, potrivit art. 140 alin. (4) din Constituție, "membrii Curții de Conturi sunt supuși incompatibilității prevăzute de lege pentru judecători. În aceste condiții, este firesc ca Parlamentul să aibă dreptul de a crea o corespondență între cele două categorii de funcții și în privința stabilirii cuantumului pensiei de serviciu". Cu privire la criticile ce vizează art. 12 alin. (2) din lege, apreciază că "Parlamentul nu poate fi obligat să legifereze în detaliu modul concret în care urmează să se organizeze și să funcționeze o anumită autoritate publică", precum și că "nu s-a încălcat nicio dispoziție constituțională prin atribuirea Curții de Conturi a dreptului de a-și aproba un regulament propriu". Invocarea încălcării art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție este, pe de o parte, inadmisibilă, "întrucât este identică cu unul dintre motivele pentru care Președintele României a transmis Parlamentului spre reexaminare legea respectivă, iar forul legislativ s-a pronunțat deja în această materie", iar, pe de altă parte, Legea pentru organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost adoptată ca lege specială, chiar în temeiul acestui text constituțional. "Parlamentul nu poate interzice acestei autorități să dezvolte prevederile

legii sale organice în reglementări de procedură." De altfel, și Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că aceasta își desfășoară activitatea în baza unui regulament propriu. În legătură cu criticile referitoare la art. 96 din lege, se arată că "prin această dispoziție s-a instituit obligația Curții de Conturi de a cere celor în drept suspendarea din funcție a celor în cauză, dar această procedură nu este discreționară", iar textul de lege este "de natură a consolida auditul financiar, ceea ce nu afectează nicio prevedere constituțională". În plus, se consideră că art. 96 din lege se referă la o persoană împotriva căreia organele competente au formulat acuzații susținute cu probe și suspendarea din funcție "nu impietează asupra prezumției de nevinovăție a acesteia, de care va continua să beneficieze până la definitivarea procedurii judiciare." Apreciază că nici susținerile privind neconstituționalitatea art. 129 alin. (2) din lege nu pot fi reținute, întrucât acesta dispune cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 127 și art. 128 din aceeași lege. În sfârșit, și criticile formulate cu privire la art. 105 alin. (2) din lege, prin raportare la art. 140 alin. (4) din Constituție, sunt neîntemeiate, deoarece "ținând seama de specificul activității Curții de Conturi și de rolul ei special" este dreptul Parlamentului să stabilească condițiile de specializare a consilierilor de conturi, iar numirea lor în urma unor negocieri politice "nu are relevanță pentru desemnarea candidaților la funcția respectivă".

Guvernul, în punctul de vedere exprimat, arată că sesizarea este neîntemeiată, deoarece: prevederile art. 107 alin. (4), care dispun cu privire la dreptul la pensie al consilierilor de conturi, sunt în concordanță cu art. 47 alin. (2) din Constituție, astfel că "legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora". Invocând jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la situația juridică obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane, se arată că legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate "[...] și printr-un mod de calcul și cuantum diferite ale pensiilor", dacă situația obiectiv diferită a unor categorii de persoane le justifică sau chiar le impune, fără ca aceasta să reprezinte privilegii sau discriminări. Aspectul criticat este de oportunitate, iar nu de constituționalitate. Se precizează că "modalitatea de instituire a pensiei de serviciu prin raportare la pensia de serviciu a magistraților se regăsește și în alte reglementări, precum: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar". De altfel, "doar în mod formal critica de neconstituționalitate se raportează la art. 16 din Constituție", deoarece motivarea discriminării se întemeiază pe prevederile

art. 82 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art. 146 din Constituție, potrivit cărora controlul de constituționalitate se face prin raportarea la textele constituționale, iar nu prin compararea actelor normative. Susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 12 alin. (2) din lege prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție sunt neîntemeiate, deoarece Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi este lege organică, iar dispozițiile din textul criticat referitoare la "organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții și valorificarea actelor rezultate" reprezintă "norme secundare, cu caracter predominant tehnic, emise pentru organizarea Curții de Conturi", în temeiul propriei sale legi. Art. 96 din lege, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituțional, "nu obligă autoritatea sau instituția publică să și opereze suspendarea celui acuzat de săvârșirea respectivelor fapte, ci doar instituie obligația Curții de Conturi de a cere luarea acestei măsuri, decizia privind oportunitatea suspendării aparținând angajatorului". Acest text de lege nu încalcă nici dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât măsura suspendării din funcție constă în "suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată și nu în înlăturarea sau eliberarea din funcție, după cum nici nu impune vreo interdicție pentru exercitarea dreptului la muncă". Cât privește art. 129 din lege, se arată că "prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se stabili condițiile concrete de aplicare a sancțiunii amenzii" pentru faptele ce constituie abateri, în condițiile prevăzute de art. 127 și art. 128 din lege, astfel că și această susținere este neîntemeiată. În legătură cu neconstituționalitatea

art. 105 alin. (2) din legea de modificare a Legii nr. 94/1992 , în esență, se consideră că impunerea unor condiții privind studiile de specialitate și vechimea în profesie ale "candidaților" pentru numirea în funcția de consilier de conturi nu contravine prevederilor constituționale ale art. 140 alin. (4) privind statutul acestora. Singura condiționare constituțională pentru ocuparea funcțiilor de demnitate publică este cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală și ea privește cetățenia și domiciliul, celelalte condiții urmând a fi stabilite prin lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând obiecția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra obiecției de neconstituționalitate formulate de Președintele României.

Obiecția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, se referă la Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în ansamblul său. În realitate, criticile de neconstituționalitate vizează, în ordinea formulării lor, doar art. 107 alin. (4) și (1), art. 12 alin. (2), art. 96, art. 129 și

art. 105 alin. (2) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 , și anume art. I pct. 56, pct. 12, pct. 50, pct. 77 și pct. 53 din aceasta. Așa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituțională se va pronunța cu privire la constituționalitatea acestor din urmă dispoziții din lege, care prevăd:

" Art. I. - Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

56. Articolul 107 va avea următorul cuprins:

<<Art. 107. - (1) Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Aceștia sunt demnitari de stat și sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători. [...]

(4) Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.>>

12. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

<<[...] (2) Organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi.>>

50. Articolul 96 va avea următorul cuprins:

<<Art. 96. - Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.>>

77. Articolul 129 va avea următorul cuprins:

<<Art. 129. - (1) Abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). [...]>>.

53. Articolul 105 va avea următorul cuprins:

<<[...] (2) Pentru a fi numiți consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiții: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite și pregătire profesională temeinică.>>"

Articolele din Constituție invocate ca fiind încălcate sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 23 alin. (11): "(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 41 alin. (1): "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.";

- Art. 73 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...] l) organizarea și funcționarea [...] Curții de Conturi;";

- Art. 135 alin. (1): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.";

- Art. 139 alin. (1): "(1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.";

- Art. 140 alin. (4): "(4) Consilierii de conturi sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători."

Examinând obiecția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1. O primă critică de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. I pct. 56 - art. 107 alin. (1) și (4) - din legea supusă controlului. În legătură cu alin. (4) al acestui articol, care dispune că persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați, se susține că încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și

art. 82 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Analizând aceste susțineri, Curtea constată că, în concordanță cu prevederile art. 140 alin. (4) din Constituție referitoare la membrii Curții de Conturi al căror mandat este de 9 ani, prevederi ale capitolului VII Numirea și statutul personalului Curții de Conturi din

Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc pentru consilierii de conturi o serie de condiții și incompatibilități. Astfel, art. 107 alin. (1)-(3) din legea criticată prevede că membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia; sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători; nu pot face parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic; le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile și nu pot fi experți ori arbitri desemnați într-un arbitraj. Așadar, sub acest aspect, textele de lege menționate prevăd pentru consilierii de conturi incompatibilitățile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia: "(3) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior." De asemenea, art. 124 alin. (3) din Constituție stabilește că "(3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", iar conform prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (1) "Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile legii". Din aceste prevederi constituționale și legale Curtea constată că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor. De asemenea, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, dreptul la pensie, ca și celelalte forme de asistență socială, se exercită în condițiile stabilite de lege, iar Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu, prin

deciziile nr. 684 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, și nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007, a statuat că legiuitorul poate institui, în considerarea situației specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, tratamente juridice diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât și printr-un mod de calcul și un cuantum diferite ale pensiilor. Această jurisprudență este în concordanță cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări. Așa fiind, în cauză, Curtea nu poate reține susținerea autorului sesizării, în sensul că prevederile art. 107 alin. (4) din lege "creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în favoarea consilierilor de conturi.

Critica potrivit căreia sintagma "demnitari de stat" din cuprinsul alin. (1) al art. 107 "nu își găsește corespondentul în legislația actuală, art. 16 alin. (3) din Constituție referindu-se la funcții și demnități publice" urmează a fi respinsă. Într-adevăr, prin nuanțarea terminologiei - funcții și demnități publice - din cuprinsul art. 16 alin. (3) din Constituție, legiuitorul constituant a intenționat să determine cât mai precis sfera lui de aplicabilitate, întrucât pentru dreptul constituțional demnitarii - deputat, senator, șef de stat, ministru - nu sunt simpli funcționari publici în sensul strict al dreptului administrativ. Fără a proceda la o delimitare rigidă, Curtea reține că funcțiile și demnitățile publice sunt într-o incontestabilă legătură, fără însă a se confunda. De altfel, atât în literatura de specialitate, cât și în vorbirea curentă se folosește sintagma "demnitari de stat" ca un corespondent al sintagmei "demnități publice".

Raportarea neconstituționalității art. 107 alin. (4) din lege la prevederile

art. 82 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor urmează a fi respinsă, întrucât în exercitarea controlului Curtea este competentă să se pronunțe doar asupra compatibilității legilor și ordonanțelor cu dispozițiile și principiile Constituției, iar nu cu privire la compatibilitatea acestora cu alte dispoziții legale.

2. În opinia autorului sesizării art. 12 alin. (2) din lege dispune că organizarea activității Curții de Conturi și valorificarea actelor sale de control se reglementează "printr-un regulament adoptat de plenul Curții", ceea ce contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, potrivit căruia organizarea și funcționarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că "în felul acesta Plenul Curții de Conturi se substituie Parlamentului, instituția dobândind atribuții de legiferare". Examinând această susținere, Curtea Constituțională constată că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție prevede că "(3) Prin lege organică se reglementează: [...] l) organizarea și funcționarea [...] Curții de Conturi", precum și că în sensul acestor prevederi constituționale, organizarea și funcționarea Curții de Conturi este reglementată prin

Legea nr. 94/1992 . Legea cuprinde dispoziții privind "Organizarea și conducerea Curții de Conturi", "Atribuții de control și audit financiar", "Atribuții de raportare, avizare și alte competențe", "Numirea și statutul personalului Curții de Conturi", "Atribuțiile organelor de conducere". Art. 12 alin. (2) criticat ca fiind neconstituțional, cuprins în capitolul II Organizarea și conducerea Curții de Conturi, prevede că: "Organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi." Așadar, conform acestui text, printr-un regulament aprobat de plenul Curții se stabilește modalitatea de organizare și desfășurare a activităților ce îi revin potrivit

Legii nr. 94/1992 , regulament care, de altfel, potrivit alin. (3) al aceluiași articol "[...] se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." Acest regulament va conține reglementări emise numai în limitele impuse de legea organică și în executarea acesteia. Așa fiind, Curtea Constituțională nu poate reține, așa cum se susține în sesizare, că prin aceste dispoziții "plenul Curții de Conturi se substituie Parlamentului, instituția dobândind atribuții de legiferare."

3. Articolul 96 din lege este criticat, întrucât "instituie în sarcina Curții de Conturi obligația de a cere celor în drept suspendarea din funcție "a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate"", ceea ce încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituție, referitor la prezumția de nevinovăție ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, cât și art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru că restricționează dreptul la muncă".

Examinând această susținere, Curtea constată că nu poate fi reținută. Potrivit art. 96 "Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, [...]", iar angajatorul decide în legătură cu această cerere. Prin aceste dispoziții nu este încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție, care se referă exclusiv la procese penale, iar cererea Curții de Conturi poate privi alte abateri financiare care nu au caracter penal. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) care stabilesc că "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit", deoarece măsura constă în suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată, și nu în înlăturarea sau eliberarea din funcție, după cum nici nu impune vreo interdicție pentru exercitarea dreptului la muncă. Măsura suspendării raporturilor de muncă este o măsură administrativă, care nu îi îngrădește persoanei în cauză dreptul la garantarea unui alt loc de muncă. Exercițiul acestui drept poate fi supus, în condițiile legii, unor condiționări ce nu pot fi interpretate ca o îngrădire.

4. Se susține că art. 129 din lege, care prevede că "Abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)", este neconstituțional întrucât, conform art. 139 alin. (1) din Constituție, "amenda trebuie să se stabilească prin lege și nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". Art. 127, la care textul face trimitere, stabilește faptele care constituie abateri și sancțiunile ce se aplică pentru acestea, iar art. 128 sancționează cu penalizări încălcarea de către persoanele juridice sau fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi a obligației de a transmite acesteia actele, documentele sau informațiile solicitate. Examinând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se stabili condițiile concrete de aplicare a sancțiunii amenzii, stabilită prin lege, ceea ce nu contravine art. 139 alin. (1) din Constituție.

5. Criticile referitoare la art. 105 alin. (2) din lege sunt raportate la prevederile art. 140 alin. (4) din Constituție, cu motivarea că "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituțional, consilierii Curții de Conturi fiind numiți de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Art. 105 alin. (2) din lege prevede că "Pentru a fi numiți consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiții: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite și pregătire profesională temeinică", iar art. 140 alin. (4) din Constituție dispune: "(4) Consilierii de conturi sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători." Din examinarea textului de lege supus controlului de constituționalitate, Curtea nu poate reține contrarietatea acestuia cu art. 140 alin. (4) din Constituție. Dimpotrivă, singura condiționare constituțională pentru ocuparea funcțiilor de demnitate publică este cea cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală și ea privește cetățenia și domiciliul. Stabilirea altor condiții pentru numirea în funcție a consilierilor de conturi este de competența exclusivă a legiuitorului, ceea ce s-a și realizat prin acest text de lege.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 și ale

art. 18 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) și (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] și pct. 53 [ art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt constituționale.

Dezbaterile au avut loc la data de 15 octombrie 2008 și la acestea au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.