Decizia nr. 995/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, excepție ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal, pentru autorul excepției, Constantin Diaconu, răspunde Ion Opriș, procurator fără studii juridice. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Procuratorul autorului excepției solicită un termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea deoarece autorul excepției de neconstituționalitate a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, decizia de sesizare a Curții Constituționale fiind din data de 17 martie 2008.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de amânare.

Având cuvântul asupra fondului excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.773 din 17 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.539/105/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția civilă și de proprietate intelectuală, admițând recursul împotriva Încheierii din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților. Excepția a fost ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curții de Apel Ploiești Secția conflicte de muncă și asigurări sociale având ca obiect un litigiu de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2000

nu motivează urgența sa și nici nu respectă drepturile fundamentale constituționale, așa cum sunt dreptul la pensie și dreptul la un proces echitabil. Totodată, arată că la Congresul Avocaților (UAR) din iunie 2005 s-a schimbat radical baza legală de calcul al punctului de pensie, în detrimentul avocaților cu venituri modeste și în favoarea avocaților cu venituri mari, și că la ședința Consiliului UAR din 14-15 decembrie 2002 s-au modificat articole ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000 , dar și texte din Constituție. În plus, dispozițiile introduse cu acest prilej în Statutul Casei de Asigurări a Avocaților au avut un caracter retroactiv. În aceeași ordine de idei, amintește și că la Congresul Avocaților din iunie 2005 reglementările cu caracter discriminatoriu ale acestui organ au fost introduse în Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că actele normative criticate nu încalcă dispozițiile constituționale. În ceea ce privește Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, arată că acesta nu poate forma obiect al controlului de constituționalitate conform

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Legii nr. 51/1995

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000

sunt constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, arată că aceasta este inadmisibilă, potrivit

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din Decizia de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, îl constituie dispozițiile

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 452/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 25 iulie 2001.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 47 alin. (2) referitoare la nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 63 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și ale art. 115 alin. (6) prin care se prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Din modul în care este formulată motivarea excepției de neconstituționalitate, se observă că autorul acesteia pornește de la critica

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000 , arătând în primul rând că aceasta nu justifică situația urgentă care a impus emiterea ei, fiind astfel contrară prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, iar în al doilea rând, că acest act normativ afectează drepturi fundamentale, contravenind prevederilor constituționale cuprinse în art. 115 alin. (6).

În ceea ce privește prima critică, Curtea reține că, într-adevăr, ordonanța de urgență a Guvernului nu motivează în cuprinsul său situația urgentă care a justificat emiterea sa, însă Curtea observă că obligația justificării urgenței în cuprinsul ordonanței de urgență nu era prevăzută în textul Constituției la data emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000 , fiind introdusă în textul art. 115 din Constituție doar în urma revizuirii Legii fundamentale, în anul 2003.

Referitor la cea de-a doua critică, privind afectarea unor drepturi fundamentale prin textul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000 , Curtea observă că autorul excepției invocă mai multe texte constituționale care se referă, între altele, la dreptul de acces liber la justiție ori dreptul la pensie. Motivarea acestor critici însă are în vedere modificările operate în Statutul Casei de Asigurări a Avocaților în urma unor ședințe succesive ale Consiliului Uniunii Avocaților din România, modificări care sunt considerate a fi în contradicție atât cu prevederile

Legii nr. 51/1995 , ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000 , dar și cu cele ale Constituției. Autorul excepției nu indică niciun text anume din

Legea nr. 51/1995

ori din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2000

considerat a fi neconstituțional și nici modul în care aceste acte normative afectează concret drepturile și libertățile fundamentale la care face trimitere, ci este nemulțumit doar de interpretarea dată acestor texte de Consiliul Uniunii Avocaților din România, precum și de reglementările care au cuprins aceste interpretări, ceea ce nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări ale avocaților, excepție ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.