Decizia nr. 1068/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală și ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 143/2000 26 iulie 2000 (prevederi anume) privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală și ale
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Marius Iulian Avram și Lenuța Soare în Dosarul nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepției, prin care solicită acordarea unui termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că autorii excepției au avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, de la data sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 26 mai 2008.
Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.776/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală și
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marius Iulian Avram și Lenuța Soare într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituția martorilor sub acoperire pe care o reglementează este de natură să limiteze dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al inculpaților.
Tribunalul Vrancea - Secția penal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^1 din Codul de procedură penală și ale
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu următorul conținut:
- Art. 86^1 din Codul de procedură penală: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar.
Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății de instanță, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptățite.
Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanței, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum și de cei care a dispus măsura.
Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiții de strictă confidențialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecție a martorului.
Declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum și declarația martorului, consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pot fi audiați ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate și investigatorii sub acoperire.
Dispozițiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică și experților.";
-
Articolul 22
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 : "Actele încheiate de polițiștii și colaboratorii acestora, prevăzuți la alin. (1), pot constitui mijloace de probă."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală, reținând în esență că dispozițiile de lege supuse criticii de neconstituționalitate reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale, necesitatea asigurării protecției datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea asigurării, pentru martor, precum și pentru ceilalți cetățeni care ar fi expuși prin declararea identității reale a martorului, a dreptului la viață, la integritate fizică și libertate individuală, valori supreme și garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție. Restrângerea dreptului la apărare este proporțională cu situația care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitate drepturile și libertățile menționate, și nu încalcă acest drept, contrar celor susținute de autorii excepției. Totodată, Curtea a mai reținut că această problemă a fost examinată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa, a statuat că se admit excepții de la principiul potrivit căruia elementele de probă trebuie produse în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor apărării, care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în acuzare și de a interoga autorul mărturiei, și cu respectarea condiției ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul și de a combate mărturia acestuia, hotărârea de condamnare să nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (Cauza Kostovski contra Olandei, 1989).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 , Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu arată în ce mod aceste prevederi încalcă dispozițiile constituționale, principala sa critică referindu-se la lipsa posibilității inculpaților de a cunoaște identitatea martorilor sub acoperire.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală și ale
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Marius Iulian Avram și Lenuța Soare în Dosarul nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.