Decizia nr. 1117/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) și

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, excepție invocată de Societatea Comercială "G & E Invest 2003" București - S.R.L. în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007, Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) și

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, excepție invocată de Societatea Comercială "G & E Invest 2003" București - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990

aduce atingere principiului predictibilității, deoarece noțiunea de "lege" utilizată în textul legal lasă loc interpretărilor, în sensul că nu se poate determina cu exactitate care este actul normativ care reglementează condițiile a căror nerespectare atrage răspunderea penală sau contravențională. Astfel, nu rezultă în mod indubitabil dacă este vorba despre încălcarea condițiilor stabilite de lege în sens restrâns sau de către orice altă normă juridică. În ceea ce privește art. 6 din același act normativ, se susține că răstoarnă în mod nelegal prezumția de dobândire licită a bunurilor obținute din activități economice, iar prin confiscarea acestora "duce la negarea garanției și ocrotirii proprietății private". Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Anghel contra României, din 4 octombrie 2007, arătându-se că prin aceasta s-a statuat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesuluiverbal de contravenție este lipsită de rezonabilitate, fiind de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal arată că, "potrivit

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , instanța de judecată administrează orice probă pe care o consideră necesară în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii, ceea ce înseamnă că operează prezumția de vinovăție a contravenientului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere normelor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. a) și

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 1 lit. a): "Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.";

- Art. 6: "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.

Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 44 alin. (8) privind prezumția de dobândire licită a averii. Se invocă, totodată, art. 6 paragraful 2 și art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, privind prezumția de nevinovăție, legalitatea pedepsei, respectiv protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, critica

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990

aduce în discuție o problemă de interpretare și aplicare a acestui text legal, respectiv aceea privind sensul noțiunii de "lege" utilizată în cuprinsul său. Autorul excepției încearcă să convertească această problemă, care intră în competența instanțelor judecătorești, într-o critică de neconstituționalitate, susținând că textul legal nu este suficient de previzibil, deoarece nu precizează care este categoria de acte normative a cărei încălcare a înțeles legiuitorul să o sancționeze - respectiv încălcarea legilor, în sens restrâns, sau a oricărui act normativ. Se constată că aceste critici nu pot fi primite, întrucât

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990

este suficient de clar și previzibil, formularea pentru care a optat legiuitorul, în ansamblul general al actului normativ, a cărui adoptare a avut ca scop asigurarea protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, nelăsând loc vreunui dubiu cu privire la conduita pe care trebuie să o aibă persoanele care desfășoară o activitate comercială.

Cât privește

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, criticat în raport cu aceleași dispoziții constituționale, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, de exemplu prin

Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003,

Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, și

Decizia nr. 191 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 4 iunie 2004. Cu acele prilejuri, instanța de contencios constituțional a constatat că măsura confiscării, dispusă prin

art. 6 din Legea nr. 12/1990 , nu contravine dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Constituție, întrucât se întemeiază tocmai pe prevederile textului constituțional invocat, care, la alin. (9), prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. Textul atacat nu instituie o prezumție de dobândire ilicită a bunurilor a căror proveniență nu poate fi justificată, deoarece presupune existența dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor și încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale și se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârșirea contravenției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 12/1990

pronunțată de Curte sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) și

art. 6 din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, excepție invocată de Societatea Comercială "G & E Invest 2003" București S.R.L. în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.