Decizia nr. 1126/2008

Articolul 5

alin. (2) din Legea nr. 226/2006 : "În situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

-

Articolul 2

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 : "Procedura de recalculare se desfășoară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 ianuarie 2006.";

-

Articolul 3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 : "(1) Plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape.

(2) Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv.

(3) Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și obligațiilor cetățenilor consacrate prin Constituție și prin alte legi și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește critica dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 , aceasta are în vedere, în esență, diferența de tratament juridic existentă între diferite categorii de asigurați în funcție de mărimea stagiului de cotizare realizat în condiții speciale. Legea instituie, într-adevăr, un tratament distinct al drepturilor asiguraților care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mare de 25 de ani în raport cu cei care au realizat un stagiu de cotizare în aceste condiții pentru o perioadă mai mică decât cea menționată. Astfel, prima categorie beneficiază atât de o reducere a vârstei de pensionare, cât și a stagiului de cotizare ce trebuie realizat în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, în timp ce asigurații cu un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mic de 25 de ani beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare în funcție de perioada lucrată în astfel de condiții.

Acest tratament diferențiat este, însă, justificat de situațiile diferite avute în vedere de legiuitor, astfel că nu are semnificația unei încălcări a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, trebuie observat că art. 47 alin. (2) din Constituție prevede că "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că legiuitorul este liber să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, putând să instituie, în același timp, tratamente juridice diferențiate în cazul unor situații obiectiv diferite avute în vedere.

Referitor la textul de lege criticat, situația obiectiv diferită care diferențiază tratamentul juridic aplicabil asiguraților constă în perioada cât aceștia au cotizat lucrând în condiții speciale, expunându-se prin urmare unor condiții suplimentare de risc și solicitare. Așadar, o perioadă considerabil mai lungă de muncă în aceste condiții justifică un tratament juridic mai favorabil, sub aspectul acordării dreptului la pensie, al celor care au contribuit în aceste condiții, în raport cu cei care au lucrat astfel pentru perioade mai scurte și care beneficiază totuși de o reducere a vârstelor de pensionare.

Prin urmare, Curtea apreciază că această critică de neconstituționalitate nu poate fi reținută.

În ceea ce privește controlul constituționalității dispozițiilor art. 2 alin. (2) și

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 , argumente asemănătoare au mai fost analizate și prin

Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006. Cu acel prilej, referindu-se la modificările ce au avut loc în materia recalculării pensiilor de-a lungul timpului, Curtea a statuat că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau de a completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea a reținut că modificările succesive ale legislației fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obțină valori diferite, în raport cu legislația care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situații deosebite, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data nașterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări. Recalcularea și recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităților reprezentate de diferențele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferențele menținute până la finalizarea operațiunilor de recalculare și de recorelare nu contravin principiului universalității drepturilor și obligațiilor, consacrat constituțional prin art. 15 alin. (1), întrucât toți cetățenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale art. 2 alin. (2) și

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, excepție ridicată de Florea Bulmac în Dosarul nr. 28.334/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.