Decizia nr. 1097/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de Ferdinand Muțiu în Dosarul nr. 544/115/2007 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008 și, ulterior, 15 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 544/115/2007, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale. Excepția a fost ridicată de Ferdinand Muțiu într-o cauză civilă având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată, în esență, că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoane aflate în situații identice, întrucât asimilează stagiului de cotizare în condiții speciale doar activitatea desfășurată înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 19/2000

în locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care sunt încadrate, potrivit

Legii nr. 226/2006 , în condiții speciale, fiind excluse, în consecință, locurile de muncă încadrate anterior în grupa I de muncă, dar care nu au fost menționate în cuprinsul

Legii nr. 226/2006 .

Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât activitatea și meseria îndeplinită de reclamant nu se încadrează în activitățile și meseriile prevăzute de anexa nr. 2 la

Legea nr. 226/2006 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, dispoziții potrivit cărora "Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, critica autorului excepției are în vedere existența unei diferențe de tratament instituite prin

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 , în sensul excluderii de la beneficiul asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale a perioadelor în care anumite persoane au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000 , iar aceste locuri de muncă nu se regăsesc, în prezent, în cuprinsul

Legii nr. 226/2006 , așa cum cere textul de lege criticat.

Având în vedere aceste critici, Curtea observă că, potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în vederea pensionării, sunt stabilite expres și limitativ. Alineatul 2 al aceluiași articol precizează că, în afara locurilor enumerate, se mai pot încadra în condiții speciale și alte locuri de muncă, dar numai prin lege.

În continuare, Curtea reține că, potrivit prevederilor alin. (3) al

art. 20 din Legea nr. 19/2000 , metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

În consecință, Guvernul a adoptat

Hotărârea nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, prin care a stabilit aceste criterii, în mod cumulativ, astfel: "a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;

d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani."

Ulterior, a fost înființată o comisie pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, iar în urma activității acesteia, au fost stabilite locurile de muncă cu condiții speciale și unitățile în care se găsesc aceste locuri de muncă. Toate aceste demersuri au fost cuprinse, în final, în textul

Legii nr. 226/2006

care se dorește o concretizare a

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 .

Dacă în situația concretă a autorului excepției au fost sau nu îndeplinite condițiile de asimilare, dacă la stabilirea drepturilor lor de pensie au fost sau nu valorificate majorările legale ale stagiului de cotizare pentru activitate în grupa I de muncă (condiții speciale în prezent) și dacă mai sunt ori nu stagii de cotizare valorificabile prin recalcularea pensiei în condițiile prevăzute de

art. 169 din Legea nr. 19/2000 , acestea nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci probleme de fapt ale căror verificare și soluționare intră în competența instanței judecătorești.

De altfel, Curtea constată că în materia supusă criticilor de neconstituționalitate au survenit modificări legislative, și anume

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, astfel că instanța de judecată este singura competentă să interpreteze și să aplice normele în vigoare la data judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de Ferdinand Muțiu în Dosarul nr. 544/115/2007 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2008.