Decizia nr. 1202/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) și (7), precum și ale

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției consideră că dispozițiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) și (7), precum și ale

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 și ale art. 16 din Constituție, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

și, ca neîntemeiată, a celorlalte prevederi legale, considerând că textele legale criticate nu încalcă niciunul din textele constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 42.563/3/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) și (7), precum și ale

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , excepție ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de anulare a unui act administrativ, formulată de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) și (7), precum și ale

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

contravin prevederilor art. 1, art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 47, art. 49 și art. 53 din Constituție, pentru următoarele motive:

- art. 1 din ordonanța de urgență instituie, pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, o perioadă aleatorie de 12 luni, anterior nașterii copilului, fără a lua în considerație și alte perioade anterioare. Totodată, același articol prevede o indemnizație pentru creșterea copilului de 800 RON, mult mai mare decât salariul minim garantat la acea dată, "ceea ce duce la concluzia că este mai avantajos să faci copii decât să muncești";

- art. 1 alin. (2) lit. f) favorizează persoanele care au avut contract de asigurare socială, față de cele care au cotizat în sistemul public de pensii pe bază de contract de muncă;

- art. 5 alin. (1) care prevede că pot beneficia de indemnizație oricare dintre părinții firești ai copilului "este contra naturii", deoarece copilul are nevoie în mod natural de mamă;

- art. 16 și 18 din ordonanța de urgență sunt neconstituționale, întrucât condiționează plata de către stat a asigurărilor de sănătate, inclusiv dreptul la pensie, de îndeplinirea condițiilor pentru primirea indemnizațiilor prevăzute de prezenta reglementare;

- art. 24 alin. (2) din ordonanța de urgență, conform căruia drepturile reglementate de actul normativ în discuție se acordă și persoanelor care, până la 31 octombrie 2006, au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este întemeiată în parte, în ceea ce privește condiționarea acordării indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani de faptul realizării în ultimul an dinaintea nașterii copilului, timp de 12 luni, a veniturilor supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Se instituie astfel o situație defavorabilă persoanelor care au întâmpinat discontinuități în realizarea veniturilor impozabile. Pentru aceleași considerente, se apreciază ca întemeiată critica

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , legiuitorul recunoscând vechimea în muncă doar persoanelor care îndeplinesc condițiile art. 1 din ordonanța de urgență.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că principiul egalității și al nediscriminării nu au semnificația introducerii unei uniformizări a soluțiilor legislative.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) și (7), precum și ale

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată prin

Legea nr. 7/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Dispozițiile alin. (1) al

art. 1 din ordonanța de urgență au fost modificate prin Legea nr. 257/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, dispoziții care urmează să-și producă efectele începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Textele legale criticate reglementează aspecte legate de condițiile în care persoanele pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară. Totodată, prevăd că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile acordate de prezenta ordonanță este asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , precum și a indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 alin. (1) referitoare la viața intimă, familială și privată, ale art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecția copiilor și a tinerilor, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Critica potrivit căreia prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

condiționează acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și a unei indemnizații lunare în cuantum de 800 lei de realizarea timp de 12 luni de venituri profesionale supuse impozitului pe venit în ultimul an anterior nașterii copilului, nu este o problemă de control al constituționalității legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora. De asemenea, criticile de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și ale art. 24 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență privesc aceleași aspecte. Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, ținând seama de realitățile social-economice și demografice ale țării, este singurul îndreptățit să stabilească o altă perioadă, mai mare sau mai mică de 12 luni, în vederea acordării concediului pentru creșterea copilului și a unei indemnizații lunare, ori acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizația lunară.

În legătură cu susținerea că alin. (2) lit. f) al art. 1 din ordonanța de urgență prevede că în calculul celor 12 luni prevăzute la alin. (1) se includ și perioadele în care persoanele "au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială", Curtea reține că aceasta este o opțiune a legiuitorului, și nu o discriminare.

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 5 alin. (1) din ordonanța de urgență, care prevede că "de indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului", Curtea constată că este neîntemeiată. Acest text de lege este o aplicație a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora familia se întemeiază pe egalitatea între soți și pe dreptul și îndatorirea ambilor părinți de a asigura creșterea și educația copiilor.

În legătură cu susținerea autorului excepției referitoare la neconstituționalitatea prevederile art. 16 și art. 18 alin. (1), (5) și (7) din ordonanța de urgență, Curtea reține, de asemenea, că aceasta nu poate fi primită. Asimilarea perioadei în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2 din ordonanța de urgență, stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , precum și condiționarea contribuției de asigurări sociale de sănătate de îndeplinirea condițiilor pentru plata indemnizației nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție. Legiuitorul, prin aceste reglementări, nu a restrâns exercitarea unor drepturi sau a unor libertăți, ci doar a extins perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1, respectiv art. 2 din ordonanța de urgență.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că prevederile constituționale ale art. 1, ale art. 26 alin. (1), ale art. 41 alin. (2), ale art. 47 și ale art. 49 nu sunt incidente în cauză, întrucât nu au nicio legătură cu criticile de neconstituționalitate ale autorului excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 2 și

art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1), art. 16 și

art. 18 alin. (1), (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008.