Decizia nr. 1216/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Martiș Șandor în Dosarul nr. 10.526/197/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru părțile Pirosca Fischer, Arpad Kiss, Adam Bogdan Nicolae, Gheorghe Deteseanu și Maria Deteseanu, avocatul Florin Farcaș, cu împuternicire avocațială, lipsind autorul excepției și Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar Brașov, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul Florin Farcaș solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

deciziile nr. 375/2005

și nr. 984/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.526/197/2006, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 . Excepția a fost ridicată în procedura de soluționare a recursului declarat de autorul excepției și pârâți împotriva Sentinței civile nr. 1.033/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 10.526/197/2006, având ca obiect o cauză de fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, în funcție de modalitatea de aplicare a prevederilor criticate, se creează o stare de discriminare între titularii drepturilor reale de proprietate, "după cum aceștia și-au văzut sau nu terenurile atribuite altor persoane, în baza

Legii nr. 18/1991 ". Consideră că, în acest fel, dreptul de proprietate este ocrotit diferit, "fiind lăsat titularul dreptului de proprietate la latitudinea faptelor unor terți". Susține că "un proprietar al unor terenuri care au fost preluate de fostele C.A.P.-uri, de stat sau de orice altă unitate specifică proprietății socialiste sau cooperatiste, își vede dizolvat dreptul de proprietate, din perspectiva unor legi de reparație".

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că problema de drept relativă la aplicarea dispozițiilor legale criticate va fi analizată și soluționată de instanța învestită cu soluționarea cererilor de recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, dispoziții introduse prin articolul unic pct. 4 din titlul V al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conținut: "În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispozițiile

art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991

s-a pronunțat prin

Decizia nr. 746/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, constatând că aceste prevederi sunt constituționale.

Astfel, Curtea a reținut că prevederile

art. III din Legea nr. 169/1997 , introduse prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt constituționale, deoarece legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în condiții ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Curtea a reținut că legiuitorul a instituit, în alin. (2^4) al art. III, o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Curtea a constatat că opțiunea legiuitorului de a-l prefera pe fostul proprietar în cazul vânzărilor succesive în baza unui titlu nul nu vine în contradicție cu spiritul

Legii nr. 18/1991 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la plata prețului actualizat.

Totodată, Curtea a reținut că reglementarea sancțiunii nulității absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept și respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituțională în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că "România este stat de drept [...] în care [...] drepturile și libertățile cetățenilor [...], dreptatea [...] reprezintă valori supreme, [...] și sunt garantate". Astfel, legiuitorul a stabilit că existența drepturilor dobândite cu reacredință sau prin abuzul autorității publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, potrivit dispozițiilor art. 57 din Constituție, în virtutea cărora "Cetățenii români [...] trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți". Or, este de competența instanțelor judecătorești să constate, în funcție de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credință a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului, și, după caz, să facă aplicarea dispozițiilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Martiș Șandor în Dosarul nr. 10.526/197/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008.