Decizia nr. 1186/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 august 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.258/98/2008, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu R. Stan într-o cauză având ca obiect contestația în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat, potrivit căruia competența de soluționare a contestației în anulare aparține aceleiași instanțe a cărei hotărâre se contestă, încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece judecătorii care judecă contestația în anulare împotriva propriei hotărâri irevocabile nu mai pot fi imparțiali pentru că trebuie să își apere propria hotărâre. De asemenea, autorul excepției consideră că acești judecători au interes în cauză, întrucât la aprecierea anuală a activității lor se ține seama de numărul hotărârilor anulate. Se mai susține că "legiuitorul nu are niciun temei pentru a face excepție de la regula controlului de legalitate a unei hotărâri de către o instanță superioară în grad celei care a pronunțat-o", precum și că "legiuitorul nu poate să invoce prevederile art. 129 din Constituție, deoarece "condițiile legii" trebuie să respecte prevederile constituționale și nu invers".

Tribunalul Ialomița - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată, "întrucât în calea de atac a contestației în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anteriore", precum și că "în oricare din situații există un mecanism legal care poate asigura imparțialitatea hotărârii pronunțate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare, alături de alte texte, și la

art. 21 alin. (3) din Constituție. Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior, ceea ce și explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situație de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluționarea aceleiași pricini în contestația în anulare. Chiar dacă aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. S-a mai reținut că art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio atingere principiului imparțialității instanțelor judecătorești, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește criticile referitoare la soluționarea contestației în anulare de către instanța la care este introdusă cererea, Curtea, analizând dispozițiile Codului de procedură civilă, a observat că, de fiecare dată când legiuitorul a înțeles să dea în competență judecarea unei căi de atac unei alte instanțe decât celei la care se depune sau introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. În acest sens, Curtea, făcând referire la prevederile art. 288 alin. 2, art. 302, art. 282 alin. 1 și ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a statuat că instanța, soluționând contestația în anulare, face o interpretare sistematică a dispozițiilor procesual civile, exercitându-și competența atribuită de legiuitor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.