Decizia nr. 998/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 358^11 alin. 2, art. 364 și art. 368 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diav Serv" - S.R.L. din Orșova în Dosarul nr. 97/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 97/30/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 358^11 alin. 2, art. 364 și art. 368 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diav Serv" - S.R.L. din Orșova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că judecarea acțiunii arbitrale de către o instanță nespecializată sau ascultarea martorilor fără prestare de jurământ nu pot fi garanții care să reflecte condițiile și premisele unui proces echitabil, just și imparțial, ci numai a unui proces de principiu. Mai mult, art. 364 din Codul de procedură civilă, care reglementează motivele acțiunii în anulare, este mai restrictiv sub aspectul admisibilității decât calea de atac la care este supusă hotărârea pronunțată în procedura acțiunii în anulare, cu consecința ilogică de a nu permite nici măcar instanței de recurs să își exercite funcția de control judiciar.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că textele criticate nu contravin prevederilor Constituției, întrucât instanța arbitrală reprezintă o alternativă oferită părților la procedura dreptului comun, la care părțile au apelat de comun acord, încheind în acest sens un contract cu clauză compromisorie cu privire la modalitatea de soluționare a litigiului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază critica de neconstitu ționalitate ca fiind neîntemeiată. Textele de lege criticate nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 358^11 alin. 2, art. 364 și 368 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 358^11 alin. 2: "Ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ.";

- Art. 364: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3;

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.";

- Art. 368: "Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu și se execută silit întocmai ca și o hotărâre judecătorească."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat în mai multe rânduri constituționalitatea prevederilor din Codul de procedură civilă referitoare la acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 8/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reținut că "arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevede art. 341 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului. În cazul în care părțile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată.

Așa fiind, Curtea observă că incidența dispozițiilor legale criticate este subsecventă acordului de voință intervenit între părțile care au încheiat convenția arbitrală și care au optat pentru soluționarea litigiului de către un tribunal arbitral. Împrejurarea că autorul excepției a achiesat la soluționarea litigiului pe această cale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituție, precum și consecințele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză".

În ceea ce privește critica referitoare la caracterul devolutiv pe care ar trebui să îl aibă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, Curtea reține că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun, inclusiv sub aspectul admisibilității acesteia, nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Într-adevăr, în măsura în care textul constituțional de referință folosește termenul generic de "căi de atac", fără a le identifica și a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel și recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constituționalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun. De altfel, Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cazul în care a admis acțiunea în anulare, instanța se va pronunța pe fondul litigiului, în limitele convenției arbitrale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 358^11 alin. 2, art. 364 și art. 368 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Diav Serv" - S.R.L. din Orșova în Dosarul nr. 97/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.