Decizia nr. 1247/2008

Articolul 3

și 33 din lege contravin prevederilor constituționale ale art. 21, întrucât limitează dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de insolvență, iar contestația sa a fost respinsă. În ceea ce privește prevederile art. 8 alin. (7) din lege, acestea sunt neconstituționale, deoarece aceste dispoziții, care derogă de la dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , au fost introduse printr-o lege ordinară care nu poate modifica sau deroga de la prevederi dintr-o lege organică.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază că specificul procedurii insolvenței impune reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, dar aceste dispoziții corespund normelor constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 și 12, art. 8 alin. (7) și ale

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, cu excepția celor prevăzuți la alin. (2) lit. c) și d):

1. societățile comerciale;

2. societățile cooperative;

3. organizațiile cooperatiste;

4. societățile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice.";

- Art. 3 pct. 1 și 12: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti, la scadență, datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;[...]

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie;";

- Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională.";

- Art. 33 alin. (2), (4) și (6): "(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.[...]

(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).[...]

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvență și își exprimă intenția de a-și reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declarația debitorului, făcută până la data pronunțării sentinței, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de deschidere a procedurii simplificate."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 9, referitoare la sindicate, patronate și asociații profesionale, art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 45 privitoare la libertatea economică, art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor și libertăților, art. 73 alin. (3) referitor la domeniul de reglementare al legii organice, art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești, art. 135 alin. (2) care garantează libertatea comerțului, art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, art. 146, referitoare la atribuțiile Curții Constituționale, și în art. 147 cu privire la deciziile Curții Constituționale.

Având în vedere modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 pct. 1 și 12, Curtea observă că autorul acesteia, fără să susțină concret în ce constă încălcarea prevederilor constituționale menționate, critică, de fapt, modalitatea de redactare a textelor de lege. Or, astfel de critici nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.138/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în ceea ce privește art. 3 pct. 1 lit. a), acesta instituie "o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor."

Cu privire la critica de neconstituționalitate a

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006 , Curtea a constatat că aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă.[...] Curtea reține că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței, ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiție".

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , Curtea constată că, prin

Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007 s-a mai pronunțat, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reținut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și că, prin derogare de la dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , reglementarea criticată corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România. Prin aceeași decizie, s-a mai reținut că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 85/2006

constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Așa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege sunt respectate principiile constituționale înscrise la art. 1 alin. (5) și art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală.

Referitor la critica potrivit căreia obiectul de reglementare al

Legii nr. 85/2006

face parte din sfera legilor ordinare, iar

Legea nr. 47/1992 , de la care textul criticat face derogare, este lege organică, Curtea constată că, potrivit mențiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolvenței "a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată". Or, art. 75 din Constituție dispune cu privire la "Sesizarea Camerelor", iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere". În consecință,

Legea nr. 85/2006

fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constituționale, critica referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituție privind domeniile de reglementare prin lege organică este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 și 12, art. 8 alin. (7) și ale

art. 33 alin. (2), (4) și (6) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Intercon Construct Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 29.835/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.