Decizia nr. 1051/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) și art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) și
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, în conformitate cu concluziile formulate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 593/116/2006, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) și
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Navol" - S.A. în cauza ce are ca obiect judecarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1), art. 124 și art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât reglementează posibilitatea judecătorului-sindic de a nu suspenda judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Autorul excepției critică și "arbitrarul normei dispositive (va putea să nu dispună)", care contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.
O altă critică de neconstituționalitate constă în susținerea că prevederile
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, art. 44 alin. (1) și (2), ale art. 45, 53, 135 și art. 136 alin. (5) din Constituție, ale art. 6 paragraful 1, ale art. 13, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Se apreciază că măsura suspendării de la tranzacționare a acțiunilor societăților listate cu începere de la data comunicării către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, până la data admiterii planului de reorganizare, respectiv până la intrarea în faliment, reprezintă o încălcare a exercitării dreptului de proprietate al acestor societăți.
Se susține că, față de aceste încălcări ale textelor constituționale,
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
ar trebui reformulat astfel încât să înlăture echivocul și să permită majorarea capitalului social al debitorului în orice moment al procedurii.
Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât suspendările prevăzute de reglementările criticate, apreciate ca fiind neconstituționale, sunt reguli excepționale, aplicabile restrictiv.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, se arată că atât prevederile
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , cât și cele ale art. 43 alin. (1) din aceeași lege nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate sunt constituționale. Se arată că sunt respectate atât prevederile din Constituție, cât și cele din dispozițiile internaționale, invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (7) și
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu următorul conținut:
-
Articolul 8
alin. (7) din Legea nr. 85/2006 : "Prin derogare de la
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională."
-
Articolul 43
alin. (1) din Legea nr. 85/2006 : "Ca urmare a deschiderii procedurii și până la data confirmării planului de reorganizare, acțiunile societăților emitente, în sensul
privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă de la tranzacționare cu începere de la data primirii comunicării de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
În legătură cu susținerea că
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituției, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curții Constituționale, precum și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care prevăd dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că este neîntemeiată.
Prin
Decizia nr. 293 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, și prin
Decizia nr. 478 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
și a reținut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituție. Totodată, s-a constatat că, prin derogare de la dispozițiile
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , această reglementare corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România.
Prin
Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 85/2006
constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Având în vedere această jurisprudență, Curtea reține că sunt respectate principiile constituționale înscrise la art. 1 alin. (5) și art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, sunt respectate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , prin prevederea că "judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei", nu instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferență de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a procedurii insolvenței.
În privința celorlalte texte constituționale invocate de autorul excepției, și anume art. 24 alin. (1) și art. 124, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , prin invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private, precum și ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție referitor la protecția proprietății, Curtea reține, de asemenea, că este neîntemeiată.
Dispozițiile legale criticate care prevăd suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor societăților listate nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție și nici cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Chiar dacă măsura suspendării atrage o limitare a dreptului de proprietate al debitorului și acționarilor acestuia, aceleași dispoziții constituționale prevăd că legiuitorul poate să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. Iar suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor societăților emitente, ca urmare a deschiderii procedurii, până la data confirmării planului de reorganizare, corespunde tocmai scopului
Legii nr. 85/2006 , și anume acela de a institui o procedură pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăți fie prin reorganizarea societății sau prin lichidarea unor bunuri ale debitorului până la acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că măsura suspendării de la tranzacționare nu instituie un tratament discriminatoriu. Existența unor condiții speciale, corespunzătoare procedurii insolvenței, în comparație cu un litigiu comercial comun, impune instituirea unui regim juridic specific care să asigure redresarea comerciantului debitor și recuperarea creanțelor. Astfel, stabilirea acestei măsuri respectă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2).
Întrucât, prin reglementarea măsurii suspendării nu se restrânge exercitarea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale cetățenilor, ci, așa cum s-a mai arătat, se instituie unele măsuri procedurale specifice domeniului de reglementare al
Legii nr. 85/2006 , dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.
De asemenea, măsura prevăzută de
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , care are ca scop garantarea integrității patrimoniului debitorului și protejarea investitorilor și a altor parteneri contractuali ai debitorului, este de natură să satisfacă cerințele constituționale ale art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a).
În sfârșit, Curtea reține că, față de criticile formulate, celelalte reglementări internaționale invocate de autorul excepției nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) și
art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.