Decizia nr. 378/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, art. 31, art. 47 și

art. 48 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Moldopan" - S.A. din Botoșani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005), Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, art. 31, art. 47 și

art. 48 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Moldopan" - S.A. din Botoșani în cadrul acțiunii având ca obiect cererea formulată de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva autorului excepției.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate creează posibilitatea introducerii fără restricții a unor cereri de deschidere a procedurii insolvenței, ceea ce determină instabilitatea economică și eliminarea de pe piață a unor comercianți. De asemenea, în opinia sa, competențele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei instanțe extraordinare. Consideră și că existența unei singure căi de atac și interdicția ca instanța de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun și încalcă accesul liber la justiție și dreptul părților de a fi judecate în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. Textele de lege criticate creează, în același timp, un regim preferențial pentru unii creditori în detrimentul altora și al debitorului, iar procedura specială de executare silită aduce atingere dreptului de dispoziție al debitorului și dreptului de proprietate al acestuia. Mai arată că prin restrângerea exercițiului dreptului debitorului de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile, cât și prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertății comerțului și inviolabilitatea proprietății private. În sfârșit, consideră că termenele foarte scurte și caracterul urgent al procedurii aduc atingere dreptului la apărare.

Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ - Judecătorul-sindic apreciază că toate dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, arată că aceste texte de lege sunt elaborate în virtutea competenței exclusive a legiuitorului de a stabili procedura în fața instanțelor judecătorești, în vederea realizării scopului specific al procedurii insolvenței.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că niciuna dintre criticile formulate de autorul excepției nu este întemeiată. Astfel, arată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu contravin principiului egalității în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, consideră că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului, iar liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale. În sfârșit, în opinia Avocatului Poporului, conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar dispozițiile legale criticate nu aduc atingere libertății comerțului, concurenței loiale ori cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8, 31, 47 și 48 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părților se face prin Buletinul procedurilor de insolvență. În vederea soluționării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanța de recurs consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate să le depună în copie certificată.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107;

d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7) Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională.";

- Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existența dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor, în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri și cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, vor fi conexate la același dosar.";

- Art. 47: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.

(2) Cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile și bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, comitetul creditorilor și administratorul special.

(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt necesare derulării operațiunilor lichidării."

- Art. 48: "(1) Prin sentința sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.

(2) Încălcarea dispozițiilor judecătorului-sindic, menționate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum și o amendă judiciară de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON)."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a îndatoririlor; art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil; art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate și ocrotirea proprietății private; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 126 privind instanțele judecătorești; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea condițiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. De asemenea, autorul excepției consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004,

Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007 și

Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și a respins, ca fiind neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că judecătorul-sindic nu reprezintă o instanță extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului.

Referindu-se la condițiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, Curtea a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege și că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvență.

Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice și vor fi respinse de judecătorul-sindic.

De asemenea, Curtea a reținut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

În legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.

Prin aceleași decizii Curtea a arătat și că debitorul poate face opoziție la cererea de deschidere a procedurii insolvenței și poate combate prin toate mijloacele legale de probă susținerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvență ori că nu sunt reale creanțele pretinse, astfel că atât debitorul, cât și creditorii, se bucură de toate garanțiile procesuale care asigură desfășurarea unui proces echitabil.

Referindu-se la atribuțiile judecătorului-sindic și reglementarea îndeplinirii acestora, Curtea a arătat că acestea nu oferă niciun temei pentru afirmația că judecătorul-sindic nu ar fi o instanță independentă și imparțială.

De asemenea, a reținut că nicio dispoziție a Constituției și nicio reglementare internațională nu stabilesc în câte grade de jurisdicție trebuie soluționate diferite litigii și câte căi de atac trebuie să existe, acestea urmând a fi stabilite prin lege. Posibilitatea oricărei persoane de a se adresa justiției, de a folosi în cadrul procesului toate mijloacele procesuale prevăzute de lege, deopotrivă pentru toate părțile și posibilitatea exercitării căilor de atac, asigură exercițiul efectiv al dreptului de acces liber la justiție, care nu este un drept absolut, putând fi supus prin lege unor condiționări de fond și de formă. Potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii.

Curtea a apreciat că regulile de procedură prevăzute de

Legea nr. 85/2006

se aplică în mod egal tuturor creditorilor și debitorilor aflați în situație identică și care se încadrează în ipotezele normelor juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări.

Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor și a acțiunilor debitorului, ridicarea dreptului debitorului de a-și conduce activitatea și de a-și administra bunurile, ca și vânzarea unor active ale debitorului fără acordul acestuia, Curtea a reținut că acestea constituie, într-adevăr, limitări ale exercițiului dreptului de proprietate, dar a arătat că aceste limitări sunt în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege și dispozițiile art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care prevede că proprietatea privată este inviolabilă numai în condițiile legii.

Astfel, restrângerea exercițiului dreptului debitorului în privința patrimoniului său este determinată de constatarea administrării nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzătoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolvență. Scopul acestei restrângeri constă în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea și administrarea afacerii mai eficient de către administratori sau lichidatori calificați, care să asigure protejarea și reîntregirea activelor debitorului, în vederea îndestulării creanțelor creditorilor, ceea ce intră în sfera obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, art. 31, art. 47 și

art. 48 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Moldopan" - S.A. din Botoșani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.